Marile Intrebari ale Omenirii

Marile Intrebari ale Omenirii: Despre Dumnezeu

2011-11-16T20:05:00.000+02:00

Marile Intrebari ale Omenirii: Despre Dumnezeu

cele doua mari virtuti

2011-11-13T00:33:00.002+02:00

cele doua mari virtuti:

1. integritatea morala

2. capacitatea de a percepe clar realitatea si tot ceea ce vine din exteriorul si interiorul nostru dar si capacitatea de a reda clar toate acestea.

Cat de mare e infinitul?

2011-11-12T23:54:00.002+02:00

Cat de mare e infinitul?

Timpul si spatiul sun notiuni valabile doar pentru noi entitatiile tridimensionalului, infinitul de asemenea.

Cat de mare e infinitul? ce e dincolo de infinit? unde e limita sa? sau exista asa ceva? dar cum poate fi ceva fara sfarsit?

nu, nici nu exista asa ceva! timpul, spatiul si ideea de finit sau infinit este doar in mintea noastra pentru a ne adapta la tridimensional. ele nu exista in realitate. noi le percepem. noi percepem timpul si spatiul si le traducem in felul acesta. in realitate- realitatea reala, notiunile de masura sunt altele sau nu exista.

Dumnezeu este Tot! se masoara sau nu, nu are importanta. El este Tot, Absolut Tot Ceea Ce Exista!

adevarata unitate de masura este Dumnezeu. timpul si spatiul sunt valabile doar pentru noi. o alta dimensiune ar putea fi visele, gandurile, ideile. dar universul e stratificat pe mai multe dimensiuni si acestea sunt probabil nenumarate: dimensiunea gandurilor, a viselor, tridimensionala a noastra, dimensiunea ingerilor, etc

dar realitatea arata altfel, fara timp si spatiu, fara limite sau infinita.

atunci cum arata Universul si Dumnezeu?

2011-11-12T23:51:00.001+02:00

daca vrem sa schimbam lumea trebuie sa incepem cu noi insine!

Există trei tipuri de reîncarnare:

2011-11-12T23:33:00.000+02:00

Există trei tipuri de reîncarnare:

1) Cea obişnuită, despre care se tot vorbeşte, când sufletul se reîncarneaza în diferite perioade de timp, în diferite persoane.

2) Reîncarnarea în aceeaşi persoana, în acelaşi timp şi loc dar în Universuri diferite. Aceasta dacă acceptăm ideea timpurilor (universurilor) paralele, care se proiectează unul în celălalt. Adică, există un timp iniţial- T0, de la care a început totul şi în care Universul se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său (din momentul marii explozii şi până când v-a colapsa din nou). Acest timp se proiectează, identic sau relativ identic în următorul timp- T1 în care de asemenea Universul se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său, acesta, la rândul său se proiectează în T2 şi tot aşa mai departe, încât această multitudine de timpuri-universuri se repetă la infinit sau poate de un număr finit de ori. E ca şi cum ai pune două oglinzi faţă în faţă şi între ele un obiect. Acel obiect se reflectă în ambele oglinzi de foarte multe ori.

Am spus că aceste timpuri se proiectează identic sau relativ identic unele în altele deoarece conştiinţa entităţilor şi Liberul lor Arbitru le permite să aleagă, schimbând oarecum parametrii iniţiali ai timpurilor anterioare. Astfel că eu şi toţi dintre noi existăm în toate timpurile-univers de pe Axa Timpului, de un număr finit sau infinit de ori în funcţie de câte timpuri-univers, care se proiectează unele în altele de pe Axa Timpului, există.

Probabil că acesta este destinul implacabil. Aceasta ar fii explicaţia la faptul că de multe ori trăim unele experienţe, ca atunci când facem anumite acţiuni şi avem sentimentul că lucrul acela l-am mai făcut cândva, exact în acelaşi mod, exact sub aceeaşi formă (deja vu).

Al doilea tip de reîncarnare, se referă aici la reîncarnarea dintr-un timp-univers în altul. Adică noi trăim simultan în toate timpurile-universurile T0, T1, T2,T3….. Probabil că adevărata perfecţiune este în timpul iniţial T0. Pe măsură ce ne îndepărtăm de acest timp iniţial, percepţa noastră se diminuează, se îndepărtează de sursa iniţială iar noi suntem tot mai imperfecţi. Dar poate şi această imperfecţiune sau depărtare de sursă are scopul său pentru că nimic nu este întâmpălator, cu atât mai mult când vorbim despre Divinitate.

Pe lângă cele spuse, aceasta reîncarnare ar explica posibilitatea trecerii în timp, în viitor sau trecut. Adică cineva care trăieşte în timpul sau universul T789 poate să se întoarcă în timp în urmă cu 10 ani, să spunem, doar dacă face o “incursiune” în timpul T788, unde Universul s-a desfăşutat deja de la început până la sfârşit.

3) Despre al treilea tip de reîncarnare ar trebui să îi cerem mai multe detalii doamnei Melfior Ra, pentru că dânsa a scris în cărţile dumneaei despre acest subiect. Astfel, conform teoriei dânsei din baza spirit se desprind mai multe scântei care se întrupează, în acelaşi timp, în persoane diferite, aflate în locuri diferite. Acestia pot fi prieteni, apropiaţi sau rude sau pur şi simplu să nu se cunoască, aflându-se la mii de kilometri depărtare. Probabil aşa s-ar explica existenţa sufletelor gemene. Tot la fel se explică de ce mai mulţi oameni afirmă că sunt reîncarnarea lui Nostradamus, de exemplu. Mai multe despre această interesanta teorie le veţi găsi în cărţile şi la cursurile doamnei Melfior Ra.

Lumea îngerilor vs lumea oamenilor vs lumea din vise

2011-11-12T23:29:00.000+02:00

Lumea îngerilor vs lumea oamenilor vs lumea din vise

Oare aşa cum noi creăm visele noastre, nu tot la fel suntem şi noi creaţi de îngerii noştrii păzitori şi de Marile Spirite Cosmice? Pentru că visele noastre sunt pentru noi cea ce noi suntem pentru îngerii noştri sau pentru Dumnezeu.

Poate că tot Universul acesta e creat pe nivele: Dumnezeu a creat îngerii ca ei să ne poată crea pe noi, noi suntem creaţi de către îngeri ca să putem creea visele, gândurile şi ideile noastre şi aşa mai departe. Totul este o ierarhie delegată de Dumnezeu să creeze în locul Lui, o ierarhie în care Dumnezeu nu creează neapărat direct ci prin intermediari dar El stă la baza A Tot Ceea Ce Există.

Timpul nu există

2011-11-12T23:23:00.001+02:00

Timpul nu există

Timpul nu există, e doar o funcţie a organismului nostru şi în general a tuturor fiinţelor şi lucrurilor. E ca o glandă care secretă nu ştiu ce substanţă. Asta se întamplă pentru a da omului o percepţie a locului unde se află, trăieşte, există, pentru a avea un echilibru. Ceea ce noi numim timp nu e decât efectul gravitaţiei asupra a tot ceea ce intră în acţiunea sa, căci în spaţiu, unde gravitaţia nu mai există, timpul trece foarte, foarte încet. Un exemplu uimitor este acela că în timpul unei călătorii dus-întors spre Orion, cu o acceleraţie permanentă de 1g, echipajul ar îmbătrânii doar cu 30 de ani, în timp ce pe Pământ ar trece 3 milenii.

Prin intermediul timpului omul percepe într-un anumit mod Universul; nu neapărat acest mod de percepţie este şi cel real. Adică foarte posibil ca Universul să arate în cu totul şi cu totul alt mod decât îl percepem noi cu ajutorul acestui „organ” de percepţie a timpului. Deci datorită acestei funcţii a organismului nostru- timpul, noi percepem Universul aşa cum îl ştim din filozofie sau ştiinţe. Realitatea e diferită pentru că timpul nu există şi totul se desfăşoară simultan. De aceea, probabil, apar clarviziunile, senzaţiile de deja-vu şi viziunile din vieţile trecute şi viitoare. Oare cum arată în realitate Universul?

Infinitul şi simultaneitatea. Nu există infinit spaţial şi temporal. Totul e simultaneitate.

2011-11-12T23:20:00.001+02:00

Infinitul şi simultaneitatea. Nu există infinit spaţial şi temporal. Totul e simultaneitate.

Cât de mare e Infinitul? Noi suntem aici, pe Pământ, un punct minuscul în Calea Lactee. La rândul ei, Calea Lactee e un punct minuscul în imensitatea Universului. Dar unde e limita Universului? Sau oare există o limită?

Oare Universul face parte dintr-un organism şi mai mare? Oare, chiar există Microcosmosul şi Macrocosmosul? Poate că, precum particulele sunt Microcosmosul pentru noi, la rândul nostru şi noi suntem Microcosmosul pentru altceva şi cine ştie în a cui structură intrăm. Poate, Universul nostru compune particulele care intră în alcătuirea unei sticle de exemplu sau ori ce altceva din Macrocosmos; sau poate că, Macrocosmosul e Însuşi Dumnezeu iar noi suntem Microcosmosul care alcătueşte Macrocosmosul-Dumnezeu.

Care este limita Universului? Chiar se poate să existe ceva fără sfârşit, nelimitat, adică infinit?! Chiar există Infinitul?! Ca două oglinzi puse faţă în faţă şi între ele un obiect care se reflectă nelimitat.

Şi dacă totul are o limită?! Cum ar putea să aibă o limită? Ce e spaţiul? Dar timpul şi spaţiul nu există. Ele sunt doar funcţii ale minţii noastre pentru a ne adapta la tridimensional. Atunci cum arată Universul?

Deci, dacă nu există spaţiu, nu există Infinit. Dacă ar exista timp, atunci, acesta ar curge la infinit pentru Univers sau Multiunivers şi pentru Cosmos, Microcosmos şi Macrocosmos. Dar timpul şi spaţiul nu există. Dacă ar exista timpul şi spaţiul ar exista şi Infinitul pentru că timpul şi spaţiul ar fi infinite. Dar nu există timp şi spaţiu, deci nu există infinit. Totul e simultaneitate.

Atunci cum arată Realitatea?

Totul e Altfel decât percepem noi cu simţurile. Şi noi suntem şi altceva decât pumnul acesta de tărână. Suntem spirite create de Dumnezeu, de dimensiuni incomensurabile.

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (4).

2011-11-12T23:19:00.000+02:00

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (4).

Contele Incappucciato scria într-un articol din revista “Lumea Misterelor” despre spirala timpului. Domnia sa are o teorie tare interesantă, despre faptul că spiritul trăieşte simultan în trecut, prezent şi viitor şi de aici senzaţia vieţilor anterioare şi chiar viitoare.

Asthar Sheran, un extraterestru superevoluat, comandant al Confederaţiei Galactice, spunea în boroşurile “Un Protocol Documentar UFO de Asthar Sheran” că întreg Universul se mişcă în jurul unui centru invizibil- Dumnezeu. Se produc mereu lumi noi din rezidurile exploziei creaţiei universale. Toate sistemele se învârtesc în jurul lui Dumnezeu şi se deplasează în formă de spirală, mereu mai departe spre exterior, ocupând din ce în ce mai mult spaţiu. Acest Univers sub forma spiralei constituie vibratiile create, materia creată, într-un spaţiu infinit, fără timp. Dincolo de acesta se află Cosmosul care e spaţiul infinit, fără materie, fără vibraţii, care îşi găseşte expresia în materie.

O altă părere este a celor de pe planeta UMMO- nişte extratereştri care au transmis o mulţime de mesaje sub formă de scrisori în Spania. Ei au spus că nu există reîncarnare.

Conform teoriei lui Incappucciato, referitoare la faptul că spiritul trăieşte simultan trecutul, prezentul şi viitorul pe spirala timpului, înseamnă că nu există reîncarnare. Din moment ce totul e trăit simultan pe spirala timpului cum mai pot exista vieţile anterioare sau viitoare? Incappucciato spunea că aceste vieţi anterioare şi viitoare sunt doar o iluzie din cauza acestei simultaneităţi. Şi aceasta este în conformitate cu ce spune Biblia, care nu crede în reîncarnare. Astfel trăite timpurile- simultan- putem afirma într-adevăr că nu există timp. Timpul e doar o concepţie inventată de noi. E ca o funcţie a organismelor precum este respiraţia sau altfel spus e ca o glandă a organismului care secretă mai ştiu eu ce substanţă. Aceasta se întâmplă pentru a da omului o percepţie a locului unde există, trăieşte, pentru a avea un echilibru şi o înţelegere a Universului. În felul acesta prin intermediul timpului omul percepe într-un anumit mod Universul; nu neapărat acest mod de percepţie este şi cel real. Adică, foarte posibil ca Universul să arate în cu totul şi cu totul alt mod decât îl percepem noi cu ajutorul noţiunii de timp. Deci, datorită acestei funcţii a organismului nostru, timpul, noi percepem Universul aşa cum il ştim din filozofie şi ştiinte. Realitatea e diferită pentru că timpul nu există şi totul se desfăşoară simultan. Oare cum arată în realitate Universul?

La o emisiune televizată l-am auzit pe dr. Teodor Vasile afirmând că “tot ceea ce există a mai existat cândva”. Eu aş mai adăuga că tot ceea ce există va mai exista cândva, adică tot ceea ce există a mai existat şi va mai exista de un număr finit sau infinit de ori conform teoriei amintite anterior referitoare la timpurile/universurile care se proiectează unele în altele.

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (3). Destinul şi Linerul-Arbitru.

2011-11-12T23:18:00.000+02:00

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (3). Destinul şi Linerul-Arbitru.

Cât de imensă e fiinţa umană căci cuprindem în ea tot Universul: cu spiritul trăim în toate timpurile de pe Axa Timpului (T0,T1,…. Tn) iar cu sufletul trăim doar la nivelul unui timp, în reîncarnări succesive de-a lungul istoriei sale. Un timp de pe Axa Timpului înseamnă un univers întreg, de la începutul său până la sfarsit, pintr-un colaps şi apoi un nou big-bang când se naşte un alt Univers şi aşa mai departe într-un ciclu finit sau infinit de naşteri şi colapsări ale Universului dar toate se întâmplă doar în cadrul unui singur timp de pe Axa Timpului. Şi tot acest Univers, timp finit sau infinit ca spaţiu şi ca timp, Ti de exemplu, se proiectează în timpul, universul următor, Ti+1 de pe Axa Timpului într-un mod aproape identic. Spun aproape identic pentru că existând Linerul-Arbitru avem posibilitatea să alegem să evoluăm. Şi în acest Ti+1 universul la fel se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său într-un timp şi spaţiu probabil infinit. Acest Ti+1 se reflectă la rândul lui în Ti+2 şi aşa mai departe probabil la infinit.

Adică, atunci când timpurile de pe Axa Timpului se reflectă unele în altele (T0 se reflectă în T1, T1 în T2 ş.a.m.d.) vorbim de destinul implacabil. În toate aceste timpuri care se reflectă unul în altul, noi toţi existăm în fiecare din ele, adică există atâţia eu câte timpuri/universuri de pe Axa Timpului sunt. Eu exist şi în T0 şi în T1 şi în T2 … şi în T∞, la fel fiecare dintre noi şi pământul şi stelele şi tot ceea ce există în universul în care suntem acum, de pe Axa Timpului, în T 7428 de exemplu.

În schimb, la nivelul fiecărui timp în parte vorbim de Liber-Arbitru. Deşi universurile/timpurile se proiectează pe Axa Timpului unele în altele ca într-o oglindă, având Liber-Arbitru, proiecţia nu e chiar perfectă şi avem astfel posibilitatea de a evolua sau involua.

Deci, spiritul care se reîncarnează la nivelul timpurilor pe Axa Timpului aduce cu sine destinul implacabil iar sufletul care se reîncarnează doar la nivelul unui singur timp de pe Axa Timpului, aduce cu sine Linerul-Arbitru.

Timpul perfect a fost în T0 când totul a plecat de la Dumnezeu, dar existând Linerul-Arbitru la nivelul fiecărui timp, fiinţele, entităţile şi tot ceea ce există au putut să aleagă dezvoltarea lor ulterioară. Au preluat destinul implacabil din timpul anterior dar au avut posibilitatea de a schimba prin Liber-Arbitru. Adica dacă în T0 totul era perfect, pe măsură ce ne îndepărtăm de T0 totul devine din ce în ce mai imperfect, mai departe de Sursă, datorită posibilităţilor tot mai mari de a alege (Liber-Arbitru). Poate că după această curbă descendentă va urma alta ascendentă când totul se va reîntoarce spre Dumnezeu şi când Linerul-Arbitru se va manifesta doar în sens benefic evoluţiei, reîntregirii în Dumnezeu. Ca într-un cerc unde totul se întoarce de unde a plecat, la Origini, la Dumnezeu, însă asta se va întâmpla o dată cu ultimul timp de pe Axa Timpului, în Tn.

Da, dar timpul şi spaţiul nu există în realitate, ele sunt doar funcţii ale minţii noastre pentru a ne adapta la Univers. Atunci cum arată Universul??? O să mai descoperim în paginile următoare.

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (2). Simultaneitatea timpurilor

2011-11-12T23:17:00.002+02:00

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (2). Simultaneitatea timpurilor

Să recapitulăm teoria timpurilor-universurilor paralele, care se proiectează unele în altele:

Fiecare timp de pe Axa Timpului se reflectă unul în celălalt ca într-o oglindă. Datorită Liberului-Arbitru timpurile de pe axă nu sunt identice.

T0 T1 T2 …………Tn Axa Timpurilor

În fiecare timp (univers) în parte, de pe Axa Timpurilor, timpul sau mai bine spus Universul se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său, adică de la Marea Exlpozie (Big-Bang) când a fost creat Universul până la următorul Big-Bang şi câte cicluri de naşteri şi colapsări finite sau infinite există. Deci un astfel de timp, un punct de pe Axa Timpului este un univers întreg. Universul nostru finit sau infinit este un astfel de timp de pe Axa Timpului.

Acceptând ideea reîncarnării, spiritul se reîncarnează în aceeaşi persoană, trecând prin toate timpurile-universurile de pe axă (T0, T1, T2, … T78923, … Tn) iar sufletul se reîncarnează la nivelul unui singur timp de pe axă (de exemplu in T 5890), de-a lungul istoriei sale, adică a universului respectiv (reîncarnarea obişnuită).

Dar dacă aceste reîncarnări nu sunt pur şi simplu derulate în timp ci sunt simultane? Adică, toate timpurile de pe axă se reflectă unele în celălalte simultan. Datorită acestei simultaneităţi pur şi simplu nu există timp, totul e un continuum spaţio-temporal. Doar în viaţa noastră unde ne naştem, creştem şi murim putem vorbi de timp. Simultaneitatea timpurilor nu înseamnă neapărat că nu există reîncarnare ci doar că ea e altfel decât o înţelegem noi. Referitor la simultaneitatea timpurilor Contele Incappucciato a scris câteva teorii foarte interesante.

Am spus că “sediul” lui Dumnezeu este în T0, Timpul Iniţial, de unde a pornit totul şi că pe măsură ce ne îndepărtăm de Sursa Originală, T0 percepţia Divinităţii se diminuează. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu se manifestă în timpurile de la periferie. Dinpotrivă, Dumnezeu există în toate lucrurile, în toate timpurile, ele există pentru că la baza lor e Dumnezeu. Ceea ce se diminuează e destinul implacabil iar Linerul-Arbitru sau posibilitatea de a alege a tuturor entităţilor dotate cu conştiinţă se amplifică. Totul depinde de cum folosim acest Liber-Arbitru: în bine sau în rău, în funcţie de capacitatea noastră de a-L percepe pe Dumnezeu. Deci Dumnezeu este la fel de prezent în toate timpurile, de la T0 până la ultimul timp, pentru că El stă la baza existenţei lor, doar percepţia noastră, a tuturor entităţilor se diminuează şi Linerul-Arbitru se amplifică.

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (1)

2011-11-12T23:17:00.001+02:00

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (1).

Conform religiilor asiatice de-a lungul timpului, istoriei ne-am reîncarnat de mai multe ori, în persoane diferite. Totodată se întâmplă să facem/să spunem un lucru şi să avem senzaţia că acel lucru/ vorbă l-am mai făcut cândva sub exact aceeaşi formă. Sau pur şi simplu viziunile din trecut, prezent sau viitor. Asta înseamna cumva că ne reîncarnăm în diferite persoane de-a lungul timpului şi totodată că ne reîncarnăm în exact aceeaşi persoană dar în universuri diferite? Dacă întradevăr sufletul se reîncarnază sub o anumită formă şi spiritul sub o alta? Caci omul este format din corp fizic, suflet şi spirit. Putem reprezenta fiinţele vii, oamenii ca o matrice alcătuită din două dimensiuni: suflet şi spirit.

Dacă ne imaginăm Universul ca o linie dreaptă (Axa Timpului) pe care se află o multitudine de alte universuri-timpuri (T0, T1,T2…..T28795…….Tn), iar în fiecate univers (de exemplu în timpul-Universul T28795) de pe această dreaptă sau Axă a Timpului, timpul se desfăşoară de la începutul său până la sfârşit, adică de când a fost creat Universul şi până când va colapsa urmând să dea naştere unui alt Univers şi apoi de la capăt… Timpul-Universul iniţial este T0, căci de acolo a pornit totul. El este cel mai aproape de Dumnezeu. T0 se proiectează în T1 identic sau mai degrabă relativ identic pentru că existenţa Liberului-Arbitru permite tuturor entităţilor dotate cu conştiinţă să aleagă propria-i cale. La rândul sau T1 se proiectează în T2, îndeplinind aceleaşi condiţii, pastrând legea Liberului-Arbitru şi aşa mai departe, astfel încât fiecare Timp-Univers se proiectează unul în celălalt dar nu absolut identic, ca într-o oglindă pentru că Dumnezeu a dat omului Liber-Arbitru. Intebarea este dacă există un număr finit sau infinit de Timpuri-Universuri.

Acest Liber-Arbitru ar putea fi tradus prin mitul biblic al răzvrătirii lui Lucifer care a vrut să fie ca Dumnezeu. În urma acestei “razvrătiri” au fost create şi alte conştiinţe decât cea a lui Dumnezeu sau doar acestea au primit o oarecare libertate prin intermediul Liberului-Arbitru. Oricum Dumnezeu stă la baza tuturor lucrurilor, şi cum nimic nu este întâmplător şi acest “incident” face parte din Marele Plan a lui Dumnezeu cu Toată Creaţia Sa. Dacă nu ar fi avut loc acea “răzvrătire” a lui Lucifer, neexistând Liber-Arbitrul, tot Universul s-ar fi desfăşurat în T0, timpul iniţial de unde a început totul sau ar fi existat proiecţia timpurilor dintr-un Univers în altul (T0, T1, T2 ….. T28795 ……. Tn) dar totul s-ar fi desfăşurat în cel mai identic mod posibil. Este adevărat că pe masură ce ne îndepărtăm de T0 Universurile devin tot mai imperfecte, legatura lor cu Sursa Originală, Dumnezeu, fiind tot mai slabă.

T0 T1 T2 …………Tn Axa Timpurilor

Având această imagine a Timpurilor-Universurilor, putem să ni le reprezentăm pintr-o matrice cu două dimensiuni: spirit şi suflet, în care aij este fiecare entitate în parte.

a00 a01 a02 ………..a0n coordonatele existenţei entităţilor

a10 a11 a12 ………..a1n matricia timpurilor-universurilor

a20 a21 a22 ………..a2n

………………………………..

an0 an1 an2 ………...ann

aij este fiinţa sau în cazul nostru omul, cu cele doua coordonate i şi j, unde:

i, (corespunzător liniei) este spiritul care se reîncarnează în toate timpurile sau altfel spus universurile paralele (T0, T1,T2…..T28795…….Tn). Aici reîncarnarea are loc în aceeaşi persoană, în acelaşi loc şi sub aceleaşi condiţii dar în Timpuri-Universuri de pe Axa Timpului diferite sau cum le-am mai numit, în Universuri paralele: T0, T1, T2, …… T5278, …..Tn.

j (care corespunde coloanei din matrice) este sufletul care se încarnează doar într-un singur timp, exemplu T54786, dar în persoane şi locuri diferite. Aceasta este reîncarnarea obişnuită despre care se tot vorbeşte (de-a lungul istoriei pământului ne-am reîncarnat în diferiţi oameni, în diferite perioade de timp pe acest pământ şi apoi o să ne încarnăm probabil pe alte planete şi o să atingem stadii superioare de evoluţie în acest T54786 din care sufletul nu poate ieşi ca să treacă în timpul următor T54787).

Spiritul există şi se reîncarnează prin diferitele timpuri-univers de pe Axa Timpului (T0, T1, T2, … Tn) iar sufletul există şi se reîncarnează doar la nivelul unui singur timp.

Deci, elementele matricei a01, a02, a23, …. a57 …… ann sunt entităţiile create de Dumnezeu. Prin urmare nu există două entităţi identice.

Lumea, Universul, totul este o matrice şi poate una cu mult mai multe dimensiuni decât cele două amintite (suflet şi spirit), ceva de genul a2,4,7,54,888,6,1…. Totul este Dumnezeu. Acest sistem de timpuri-universuri (T0,T1,….) este Dumnezeu şi probabil El există şi în afara acestor timpuri, dacă în afară mai există ceva.

Ce este omul sau din ce este el alcătuit?

2011-11-12T23:15:00.001+02:00

Ce este omul sau din ce este el alcătuit?

Pe lângă corpul fizic şi celălalte corpuri subtile, care îl înconjoară sau îl întrepătrund şi care îl fac pe Om parte din Dumnezeu, Omul este şi interacţiunea cu tot ceea ce intră în contact, fiinţe sau lucruri, ceea ce crează precum gânduri, idei, vise, acţiuni dar şi suma evenimentelor de la începutul existenţei sale pâna la sfârşit, atunci când se va integra din nou în Dumnezeu.

Putem asemăna aceasta cu un triunghi care arată în felul următor:

- la unul din unghiurile de la bază are corpul fizic plus corpurile subtile, care ne definesc ca părţi din Dumnezeu;

- la celălalt unghi, de la bază, se află interacţiunea cu tot ceea ce există, fiinţe sau lucruri, de aproape sau de foarte departe, precum influenţa planetelor, a soarelui, asupra noastră. Aici, intră şi tot ceea ce creaza omul precum: faptele sale, viaţa sa în lume, gândurie, ideile şi visele;

- iar la unghiul din vârf s-ar afla viaţa de la începutul creaţiei de catre Dumnezeu şi până la sfârşitul ei, o dată cu integrarea în Dumnezeu sau suma evenimentelor şi alegerilor din viaţă, dacă ar fi să ne raportăm doar la viaţa noastră de acum, în acest corp.

Această schemă este valabilă pentru tot ceea ce există şi are spirit, nu doar pentru om.

Deci dimensiunile noastre, ale fiecăruia dintre noi în parte, sunt infinit de mari, cât însuşi Universul. Sau, fiecare om e un Univers iar multitudinea oamenilor crează multitudinea Universurilor.

Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră 2

2011-11-12T23:13:00.002+02:00

Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră 2

Mulţi se intreabă dacă Dumnezeu există atunci de ce nu intervine în viaţa noastră? De ce nu ne ajută atunci când avem nevoie?

Ei, dar Dumnezeu intervine în fiecare moment în viaţa noastră pentru că altfel noi nu am exista. Dovada „intervenţiei” sau existenţei lui Dumnezeu este aceea ca TOTUL EXISTĂ ŞI CONTINUĂ SĂ EXISTE căci fară Dumnezeu nu ar exista nimic.

Dar cum e vorba aceea: „Dumnezeu îţi dă, nu-ţi bagă şi-n traistă”, într-adevăr, Dumnezeu ne-a dat toate puterile din lume doar că noi nu ştim să le folosim. Dumnezeu intervine pentru toţi dintre noi prin însaşi existenţa noastră, dar în lumea aceasta mergem singuri pentru că lumea aceasta este o şcoală în care ne desăvârşim sufletele, ne apropiem de Dumnezeu pe măsură ce învăţăm să folosim darurile sale, acea forţă imensă, Dumnezeiască din noi, din fiecare.

E impropriu spus că în lumea aceasta mergem „singuri”, pentru că nu suntem singuri niciodată. Dumnezeu e în noi tot timpul dar noi nu putem sa-L simţim, de asemenea avem în jurul nostru toţi sfinţii, îngerii şi Îngerul Pazitor care ne veghează dar nici pe Ei nu ştim sa-I percepem.

Dumnezeu e Tot Ceea Ce Există şi nu intervine aşa cum înţelegem noi lucrurile, ca de exemplu când Îl rugăm să ne anihileze un duşman, sau să ne aducă glorie, bani, sănătate, etc. Dumnezeu e imparţial şi toate vin în viaţa noastră după cum singuri alegem să ne facem viaţa căci avem Liber-Arbitru. Prin acesta ne asemănăm cu Dumnezeu căci datorită Lui avem posibilitatea de a crea, de a alege. Viaţa pe acest pământ ne-o facem singuri, o trăim după cum alegem: bine sau rău, datorită Liberului-Arbitru al fiecăruia dintre noi dar mai avem în noi acea Forţă imensă cu care putem muta munţii din loc şi pe care rari oameni ştiu să o folosească.

Îngerii intervin atunci când au voie să intervină în viaţa noastră, în rest noi suntem cei care ne făurim singuri destinul pentru că suntem asemeni lui Dumnezeu- creatori (avem Liberul-Arbitru). De aceea am venit aici pe Pământ: pentru a experimenta calitatea de Creatori. Toată viaţa noastră este o continuă creaţie prin ceea ce facem, ceea ce gândim, visăm, spunem, prin actul procreaţiei. Liberul-Arbitru este esenţa creaţiei noastre. Sau altfel spus suntem aici pentru a învăţa toate lecţiile vieţii şi de aceea Dumnezeu nu intervine aşa cum înţelegem sau cum vrem noi (nu ne face bogaţi, deştepţi, frumoşi, nu ne anihilează duşmanii, etc), pentru că toate acestea trebuie să le facem singuri în cel mai bun mod posibil pentru a lua acest examen care este viaţa.

Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră

2011-11-12T23:13:00.001+02:00

Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră

Este prea multă Ordine în lumea asta şi în Univers pentru ca Dumnezeu să nu existe! Şi când spun Ordine nu mă refer la ordinea creată de oameni prin norme şi legi de tot felu ci la inteligenţa materiei. Spre exemplu: ori ce lucru se naşte sub exact forma din care face parte şi nu alta întâmplătoare, aceasta pentru că are la bază inteligenţa materiei, deci pe Dumnezeu.

Dumnezeu există dar nu intervine. El se manifestă prin absolut Tot Ceea Ce Există sau Tot Ceea Ce Există este Dumnezeu. Adică Dumnezeu intervine permanent, căci datorită lui există absolut totul. Dar noi nu percepem această intervenţie a lui Dumnezeu.

Noi acuzăm lumea aceasta nedreaptă, răutatea oamenilor şi faptul ca Dumnezeu nu ne ajută într-un mod direct şi vizibil. Dar Dumnezeu e absolut Tot Ceea Ce Există. Deci prima sa „intervenţie” în vieţile noastre e aceea că noi EXISTĂM. Cu probleme cu tot ceea ce creăm rău sau bun, dar existăm. Această e dovada Existenţei lui Dumnezeu şi dovada intervenţiei sale în vieţile noastre şi în Univers- simplul fapt că existăm. Dar, drumul, calea evoluţiei ne-o facem singuri. Şi totuşi nu atât de singuri căci şi aici ne ajută Dumnezeu chear dacă noi nu ştim cum.

E un paradox această intervenţie a lui Dumnezeu care este Tot Ceea Ce Există, inclusiv noi cu tot cea ce suntem şi cu toată evoluţia noastra trecută, prezentă şi viitoare şi faptul că aparent Dumnezeu nu intervine în vieţile noastre sau în Univers în mod direct, vizibil.

Dumnezeu intervine dar nu intervine...

Dumnezeu intervine pentru că El este Tot Ceea Ce Există iar pe de altă parte, El nu intervine pentru că avem Liber-Arbitru, adică la rândul nostru suntem creatori ca şi El.

Tot ceea ce există este acelaşi lucru precum şi timpul este simultaneitate şi toate acestea sunt Dumnezeu

2011-11-12T23:03:00.001+02:00

Tot ceea ce există este acelaşi lucru precum şi timpul este simultaneitate şi toate acestea sunt Dumnezeu

Timpul şi spaţiul.

Dacă referitor la timp putem spune că acesta nu există şi/sau că e simultaneitate, despre materie putem afirma că TOATE LUCRURILE SUNT ACELAŞI LUCRU, adică Dumnezeu.

Deci, tot ceea ce există este acelaşi lucru precum şi timpul este simultaneitate şi toate acestea sunt Dumnezeu.

Aceste două idei înseamna de fapt acelaşi lucru şi anume că nimic nu există în realitate. Ceea ce există e doar Dumnezeu, restul e visul lui Dumnezeu. Ideea de timp şi spaţiu este un vis care în realitate nu există pentru că în realitate NU EXISTĂ NIMIC. CEEA CE EXISTĂ ESTE DOAR DUMNEZEU.

Impresia că existăm, că există spaţiu şi timp şi alte dimensiuni vine de la faptul că suntem ”visul” lui Dumnezeu.

Datoria noastră faţă de lume

2011-11-12T22:58:00.000+02:00

Datoria noastră faţă de lume

Nu este deajuns să formulăm tot felu de teori despre Dumnezeu, Adevăr, Om şi alte chestiuni de genul acesta. Nu e suficient să ajungem la o cunoaştere superioară, nici chiar să-L percepem pe Dumnezeu dacă nu punem şi în practică cunoaşterea noastră, pentru că ne-am născut pintre oameni şi animale, pe Pământ şi avem datoria să rezonăm cu ele, dar să rezonăm într-un mod armonios. Deci, atât cât suntem pe Pământ, nu e suficient doar să medităm şi să ne rugăm (sau pentru unii chiar este) şi să ajungem la o supracunoaştere dacă nu punem şi în practică toate cunoştiinţele noastre. Caci unul din scopurile venirii noastre pe Pământ este să ne armonizăm, sa rezonăm şi să cream legături cu toţi şi cu toate căte există, pe masură ce cunoaşterea noastra devine tot mai înaltă şi contactul cu Dumnezeu e din ce în ce mai permanent. Deci după ce am atins acest nivel înalt al cunoaşterii şi al legăturii cu Dumnezeu (sau ori ce nivel, chiar mai puţin înalt) avem datoria să ne întoarcem către semenii noştrii şi să le împărtăşim cunoaşterea noastrăşi să-i ajutăm chiar dacă doar pintr-o vorbă bună.

Mai sunt alţi Mari Maeştri sau pustnici care trăiesc singuri, izolaţi de lume şi de toate, în permanenţă meditaţie şi rugăciune. Asta nu înseamnă că ei greşesc. Şi aceasta e o cale. Precum cea amintită anterior, este o cale. Acesta este modul lor de a se armoniza cu lumea şi de a-i transmite iubirea si inţelepciunea lor Fiecare merge pe calea sa conform cu menirea sa.

Nu Dumnezeu se manifestă diferit ci mintea noastră interpretează diferit mesajele sale.

2011-11-12T22:54:00.001+02:00

Nu Dumnezeu se manifestă diferit ci mintea noastră interpretează diferit mesajele sale.

Dumnezeul Vechiului Testament era un Dumnezeu gelos, răzbunător şi cerea sacrificii umane dar Dumnezeul Noului Testament este iubitor, plin de compasiune şi iertare.

Oare Dumnezeu s-a manifestat diferit în două perioade istorice? Nu în nici un caz! Dumnezeu este doar Unul şi se manifestă într-un singur mod. Mintea umană înţelege diferit mesajele divine. Anumite persoane au înţeles într-un fel mesajele divine iar altele în cu totul şi cu totul alt fel. Câte persoane, atatea credinţe. Fiecare în funcţie de credinţa sa, de modul de viaţă, de tot cu ce a intrat in contact de-a lungul vieţii sale (persoane, lucruri, întâmplări). Deci Dumnezeu este Unul, noi suntem cei care interpretăm diferit realitatea.

Adică pe vremea Vechiului Testament credinţa, înţelegerea şi modul de gandire al oamenilor era diferit de cel din vremea Noului Testament. Şi uite aşa se explică neconcordanţele de imagine despre Dumnezeu şi multe alte lucruri. Nu Dumnezeu a trimis mesaje diferite ci noi în funcţie de credinţele şi înţelegerea noastră interpretăm fiecare, cum credem de cuviinţă.

Şi câte greşeli şi crime au făcut oamenii în numele religiei.

carte

2009-02-13T22:23:00.011+02:00

in curand va apare, in format CD, cartea MARILE INTREBARI ALE OMENIRII.
cartea cuprinde ideile expuse pe acest blog si inca cateva mult mai interesante.
o sa gasiti o teorie a Universului, defapt a Multiuniversului, foarte originala si foarte complexa, o sa intelegeti ca spatiul si timpul nu exista ci ceea ce exista e simultaneitate, deasemenea o sa intelegeti ce e Axa Timpului, dar si multe altele.

Cuprins:
Introducere
Adevar
Dumnezeu
Om
Univers
Timp – Spatiu
Idei, Gânduri, Vise
Paranormal – Psihologie
Religie
Destin - Liber Arbitru
Moarte
Armonie, Iubire, Fericire
Pace
Diverse

Prezentare carte

Cartea este o încercare de a găsi răspunsurile la Marile Întrebări ale Omenirii precum: Adevăr, Dumnezeu, Om, Univers, Timp şi Spaţiu, Idei, Gânduri, Vise, Paranormal – Psihologie, Religie, Destin şi Liber Arbitru, Moarte, Armonie, Iubire, Fericire , Pace. Sunt doar cîteva dintre marile teme ale omenirii la care se încearcă găsirea unui răspuns şi, uneori, într-un mod original.
Astfel, Adevărul este privit ca fiind ceva personal, încât fiecare om deţine adevărul său:
“nu există, pentru noi, Omenirea Pământeana, Un Singur Adevăr, ci mai multe: atâtea câte entităţi există. Este vorba de ADEVARUL FIECĂRUIA.”
Dar la Adevărul Final doar marile spirite pot să ajungă. Noi ceilalţi filtrăm totul prin propria conştiinţă şi astfel impregnăm şi acea fărâmă de adevăr pe care o percepem cu religia noastră, cu credinţele noastre, cu absolut tot ceea ce suntem şi, astfel adevărul nostru al oamenilor obişnuiţi nu mai este atât de pur. Acelaşi lucru se întâmplă cu toate religiile existente pe Pământ: cu toţii înţelegem că există un singur Dumnezeu şi mai mulţi profeţi.
Tema următoare ni-L prezintă pe Dumnezeu ca esenţă a Tot Ceea Ce Există. Scopul venirii noastre pe Pământ este să descoperim că Dumnezeu există şi să trăim într-o legătură permanentă cu El. Dar mai mult decât atât, trebuie să înţelegem că, pentru a-L iubi pe Dumnezeu trebuie să iubim oamenii şi pentru a iubi oamenii trebuie să ne iubim pe noi înşine.
Omul este prezentat întru-un mod foarte complex. Pe lângă corpul fizic şi celălalte corpuri subtile, care îl înconjoară sau îl întrepătrund şi care îl fac pe Om parte din Dumnezeu, Omul este şi interacţiunea cu tot ceea ce intră în contact, fiinţe sau lucruri, ceea ce crează, precum gânduri, idei, vise, acţiuni dar şi suma evenimentelor de la începutul existenţei sale pâna la sfârşit, atunci când se va integra din nou în Dumnezeu. Astfel, fiecare Om are dimensiunile Universului.
Tema Universul, explică Universul, de fapt Multiuniversul într-un mod original: Axa Timpurilor şi universurile care se proiectează unele în altele pe această axă. Aşa se explică viziunile din trecut, prezent şi viitor şi existenţa Destinului şi a Liberului Arbitru.
Timpul şi spaţiul sunt prezentate ca nişte funcţii ale fiinţelor care trăiesc în tridimensional, pentru a se adapta la acesta. În realitate nici timpul şi nici spaţiul nu există. Ele sunt caracteristice doar universului nostru tridimensional.
Următoarele teme încearcă să găsească răspunsuri la întrebări de genul de unde vin toate ideile, gândurile şi visele noastre sau ce e cu sentimentul de gol interior, de neîmplinire a vieţii trăite dar şi altele idei.
Deasemenea, la tema religie vom vedea câte tipuri de reîncarnare există şi ce anume determină aceste reîncarnări sau când va veni vremea potrivită pentru aceea religie unică despre care se tot vorbeşte. Noi cunoaştem şi vorbim despre un singur tip de reîncarnare. Aici o să descoperiţi trei feluri diferite de reîncarnări.
În Destin şi Liber Arbitru vom înţelege de ce suntem guvernaţi de amândouă, cum se manifestă ele şi faptul că totul este iluzie, că scopul venirii noastre pe pământ este acela al învăţării lecţiilor vieţii precum suferinţa, umilinţa şi câteodată bucuria.
La tema Moarte se încearcă o pledoarie pentru viaţă. Mai exact sunt expuse motivele pentru care suntem datori să trăim viaţa aceasta.
În final o să înţelegem ce e adevărata fericire şi cum putem fi fericiţi, ce e armonia şi de ce trebuie să trăim în armonie, apoi vom descoperi ce e Pacea.
Fiecare temă se încheie cu salutul “Pace, Lumina şi Iubire” căci acesta ar trebui să fie salutul universal.

Pe langă ideile general acceptate de toată lumea şi găsite la mulţi filozofi şi mistici, cartea cuprinde câteva idei originale. Posibil să mai fi scris şi alţi autori despre aşa ceva, dar nu în felul acesta.
Aş aminti câteva astfel de idei:
-la tema Adevărul, acesta este privit, după cum spuneam şi anterior, ca Adevărul Fiecăruia. Deci nu există un singur Adevăr, ci mai multe: atâtea câte entităţi există, iar adevărata superioritate, inteligenţă, etc, nu e dată de bani sau diplome sau… ci de capacitatea de a percepe cât mai clar acest Adevăr Ultim;
-“trilogia”: iubeşte-te pe tine însuţi, iubeşte lumea şi iubeşte-L pe Dumnezeu. Ordinea este exact aceasta şi nu alta;
-omul este prezentat într-un mod foare complex, dimensiunile sale fiind echivalente cu dimensiunile Universului, după cum aminteam anterior;
-teoria timpurilor care se proiectează unele în altele pe Axa Timpului. Este extrem de complexă, pentru că explică multe lucruri precum: trecutul, prezentul, viitorul, simultaneitatea, Destinul şi Liberal Arbitru;
-timpul şi spaţiul care nu există, astfel că totul e o iluzie creată de minţile noastre pentru a ne adapta la tridimensional. Ceea ce există e doar energie şi simultaneitate;
-un nou tip de reîncarnare, pe lângă cel obişnuit, cunoscut de toată lumea. Despre al treilea tip de reîncarnare scria d-na Melfior Ra. Aceste tipuri de reîncarnare sunt explicate prin teoria universurilor care se proiectează unele în altele;
- explicarea Destinului şi Liberului Arbitru tot prin teoria universurilor care se proiectează unele în altele.
Sunt câteva din ideile în care cred şi care sper că vor face cartea interesantă.

Cartea nu cuprinde capitole şi subcapitole. Ea este scrisă sub forma unor idei. Fiecare din cele 13 teme expuse cuprinde mai multe idei despre acel subiect. Posibil ca unele idei să se repete sau să se contrazică, aceasta, pentru că, fiecare idee a fost scrisă, concepută în perioade diferite de timp, în funcţie de cum am înţeles aceste filozofii şi să nu uitam, totodată, că nimeni nu este atotcunoscător şi că pe măsură ce trece timpul, înţelegem şi cunoaştem din ce în ce mai multe lucruri. Alteori, această nouă cunoaştere este în contradicţie cu ceea ce ştiam până atunci.

Nu am scris această carte cu scopul de a scoate un venit de pe urma ei. Nu, nicidecum! Am scris această carte pentru că am înţeles aceste mici fărâme de Adevăr şi am datoria să le dau mai departe, celor interesaţi.
Astfel că, pentru început, datorită costurilor editoriale mari, cartea va apărea în format CD. Fragmente din carte le veţi găsi la pagina web:
http://www.marileintrebarialeomenirii.blogspot.com/

Se prea poate ca mulţi să nu fie de accord cu cele expuse de mine în această carte sau să aibă cu totul şi cu totul alte păreri. Nu este nici o problemă. Eu nu sunt atotcunoscătoare şi pot să mă înşel sau viziunea mea despre anumite teme să fie limitată. Şi eu caut în continuare răspunsurile la Marile Întrebări ale Omenirii, dar pentru moment m-am decis să mă opresc aici pentru a expune toate ideile într-o carte, dar caut în continuare, atât cît pot eu să înţeleg sau să cuprind.
Toţi avem dreptul la părerea noastră şi întrucât aceste Adevăruri nu sunt descoperite şi acceptate de ştiinţă ca universal valabile, toţi avem dreptul să filozofăm. Şi respect aceasta. Înţeleg că fiecare vede Universul, Omul, Timpul, Spaţiul, etc, în felul său pentru că toţi suntem diferiţi, suntem Unici şi avem propria construcţie interioară care ne individualizează, încât nu o să găsim doi oameni care să gândească la fel. Şi asta e frumuseţea naturii umane! Astfel că, o sa spun din nou:
“Acesta este Adevărul meu. Pentru alţii Adevărul este, probabil, altfel, pentru că nu există, pentru noi, Omenirea Pământeana, Un Singur Adevăr, ci mai multe: atâtea câte entităţi există. Este vorba de ADEVARUL FIECĂRUIA.”

Pace, Lumină şi Iubire

Introducere

2008-08-01T21:49:00.014+03:00

MARILE INTREBARI ALE OMENIRII

INTRODUCERE

Acesta este Adevărul meu, pentru alţii Adevărul este probabil altfel, pentru că nu există pentru noi, Omenirea Pământeana, Un Singur Adevăr, ci mai multe- atâtea câte entităţi există: ADEVARUL FIECĂRUIA.

Ca să-L iubim pe Dumnezeu trebuie să iubim Oamenii şi ca să iubim Oamenii trebuie să ne iubim pe noi înşine.

Lumea în care trăim este imaginea fidelă a fiecăruia dintre noi în partei, precum fiecare dintre noi suntem imaginea fidelă a lumii în care trăim. Aşa cum este lumea cu războaie, cu boli, cu nedreptăţi de tot felul, tot aşa suntem şi fiecate dintre noi cu probleme, cu boli, cu nedreptăţi de tot felul.

Putem muta munţii, putem schimba lumea şi putem să rămânem tineri pentru totdeauna.

Pace, Lumină şi Iubire

Anca

O dovadă a existenţei lui Dumnezeu

2008-08-01T21:46:00.003+03:00

O dovadă a existenţei lui Dumnezeu

O dovadă a existenţei lui Dumnezeu este faptul că toate lucrurile se nasc exact sub forma pe care trebuie să o aibă şi nu alta: un om se naşte om, o planetă se naşte planetă şi nu altceva, plantele se nasc plante şi din categoria din care fac parte, etc...

Totul are o anumită formă şi numai una. Există o mare precizie în această varietate a existenţei, aceasta pentru că la baza materiei stă inteligenţa. Şi nu e vorba de o inteligemţă asemănătoare cu a noastră a oamenilor şi a tuturor entităţilor ci o inteligenţă mult, mult mai profundă, mai perfecta, care stă la baza materiei, în cele mai mici particule. Aceasta este inteligenţa lui Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu Însuşi care face ca toate lucrurile, entităţiile să existe sub exact această formă şi nu alta. Si totodata demonstreaza ca Universul e guvernat de Ordine si nu de haos.

Un trandafir nu se naşte altceva ci doar ca un trandafir. Această enorm de imensă precizie este inteligenţa ce stă la baza a Tot Ceea Ce Există, e substanţa Existenţei, e Însuşi Dumnezeu şi totodată e Marea Ordine Universală.

Pace, Lumina si Iubire

13

2008-08-01T21:41:00.001+03:00

Numărul 13 nu ar trebui să fie un număr cu ghinion ci dinpotrivă e numărul celor mai mari dintre cei mai mari:

- 12 apostoli şi cu Isus 13

- Colegiul celor 12 iniţiaţi despre care scria Rudolf Steiner şi al 13-lea care a primit toată cunoaşterea celorlalţi,. El va fi în reâncarnarea următoare Cristian Rozacruce, întemeiatorul Rozcrucianismului. Acest al 13-lea a fost un tânăr căruia ceilalţi 12 i-au transmis toate cunoştinţele lor încât corpul lui a devenit translucid…

Deci 13 este numărul celor mai iniţiaţi dintre cei iniţiaţi. 13 nu este un număr pentru oamenii obişnuiţi ci pentru supraoameni ca Isus sau Cristian Rozacruce.

Pace, Lumina si Iubire

Adevăratul curaj

2008-08-01T21:39:00.001+03:00

Adevăratul curaj

Viaţa e suprema încercare nu competiţiile, luptele care îl fac pe bărbaţi puternici- ci greutăţile vieţii care ne lovesc. Sunt ca un test pe care dacă nu l-ai trecut ai pierdut totul. Şi ca să-l treci trebuie ca nici în cele mai crâncene greutăţi ale vieţii să nu-ţi pierzi credinţa. Acesta este adevăratul test al bărbăţiei, al curajului.

Aceasta e suprema încercare penrtu noi românii. Greutăţile acestei ţări, sărăcia sau cei foarte bogaţi şi cei care pleacă pe dincolo în speranţa că-şi vor crea un trai mai bun. Avem credinţă toţi în suflete, dar oare o să fim în stare să trecem acest test al vieţii noastre grele? Câţi vor reuşi să-l treacă fără a se lepăda de credinţă, fără a încălca legea Divină? E cel mai greu test care a existat vreodată şi acest test a căzut pe umerii noştri, a bieţilor de români. Tocmai pentru că, poate, ne aşteaptă un viitor luminos aşa cum prevestesc înţelepţii: de la noi va pornii renaşterea spirituală a Umanităţii.

Pace, Lumina si Iubire

De ce trebuie să fim fericiţi şi buni

2008-08-01T21:28:00.002+03:00

De ce trebuie să fim fericiţi şi buni

La Judecata de Apoi Dumnezeu nu ne întreabă câte fapte bune sau rele am făcut în viaţă ci dacă am fost fericiţi.

După moarte nu Dumnezeu ne condamnă şi ne cere socoteală pentru viaţa noastră ci noi înşine, esenţa noastră divină, eul nostrum superior. Şi dacă am fost răi şi am făcut rău nu Dumnezeu ne ceartă ci noi înşine şi ce e mai rău decât automustrarea conştiinţei. Şi dacă mustrările de conştiinţă, aici la noi pe Pământ sunt mult atenuate şi tot timpul găsim o scuză la toate lucrurile, atunci când ne judecăm noi pe noi înşine, esenţa noastră adevărată pe noi înşine şi nu mai există nici o scuză, nici o altă evadare, durerea va fie enorm mai mare căci e durerea esenţei noastre divine pentru neîmplinirile şi nefericirile omului pe Pământ. Şi aici, în viaţa aceasta pe Pământ mult mai tare ne dor automustrările decât mustrările altor personae. Peste condamnările la adresa mea aduse de alte personae pot să trec dar atunci când mă condemn eu pe mine, aceasta înseamnă că nu mă mai iubesceu pe mine, că nu sunt împăcat/ă eu cu mine şi peste lucrul acesta nu mai pot să trec la fel de uşor.

Aşa că grijă mare cum trăim această viaţă şi ce facem cu ea atât faţă de noi cât şi faţă de cei din jurul nostrum şi de pretutindeni dar şi faţă de Dumnezeu căci automustrarea conştiinţei, a sinelui nostrum adevărat e mult mai dureroasă decât acuzele tuturor oamenilor la un loc.

Şi automustrarea conştiinţei noastre nu acţionează totdeauna în lumea noastră tridimensională dovadă câţi oameni fără pic de conştiinţă există (oameni răi), însă ea acţionează sigur în Lumea de Dincolo.

Când Dumnezeu se supără pe noi atunci ne ia iubirea Sa şi o ia spiritului nostrum, esenţei noastre divine şi aceasta este cel mai rău lucru posibil căci fără iubire nu există nimic. Iubirea ţine Universul acesta în echilibru. Fără Iubire nimic nu există, nici viaţă, nici suflet, nici spirit.

Pace, Lumina si Iubire

Fericirea

2008-08-01T21:25:00.004+03:00

Fericirea

Fericirea este o stare personală care vine din interiorul nostrum, nicidecum din exterior. Dacă căutăm fericirea în bani, o casă frumoasă, maşini, iubirea celorlalţi, etc ne înşelăm amarnic. Este deşărtăcine căutarea fericirii în afara noastră.

Adevărata fericire vine din interiorul nostrum, când noi suntem împăcaţi cu noi înşine, cu lumea, cu Dumnezeu, când vedem frumuseţea şi măreţia a tot ce ne înconjoară, în lucrurile mărunte dar şi în cele mari, în absolute tot. Aceştia sunt adevăraţii oameni fericiţi: cei împăcaţi cu sine, cei care sunt mulţumiţi de ei, de viaţa lor de până atunci chiar dacă au suferit mult.

Dar realitatea tristă e că dacă întrebi un om (sau pe toţi oamenii) dacă e fericit şi-l rugăm să fie sincer, foarte sincer cu el însuşi va răspunde din păcate că nu e fericit. Tocmai pentru că noi suntem orbi şi surzi şi muţi şi nu ştim să vedem frumuseţea acestei lumi şi frumuseţea noastră a fiecăruia dintre noi, ci suntem măcinaţi de gânduri rele, invidie, prejudecăţi, dorinţa de mărire, superoritate faţă de ceilalţi şi alte lucruri de genul acesta la adresa noastră sau a celorlalţi.

Adevărul e că greu te poţi bucura de frumuseţea lumii când cei din jurul nostrum sunt răi şi invidioşi şi… Dar cu atât mai bine că într-un astfel de mediu ne dăm marele examen după ce învăţăm lecţiile lumii.

Dacă vrem să fim fericiţi trebuie să fim împăcaţi cu noi înşine, adică să ne iubim pe noi şi automat vom iubi lumea şi vom primi înapoi fericire. Atragem spre noi lucrurile, persoanele, întâmplările cu care rezonăm: suntem răi, primim lucruri rele suntem buni primim lucruri bune. Este un lucru greu de explicat dar aşa este. Atragem spre noi lucrurile cu care rezonăm. Ni se întâmplă lucrurile care le merităm în funcţie de gândul, vorba sau fapta noastră. Sau altfel spus ne merităm viaţa aceasta bucăţică cu bucăţică. Deci mare grijă la ce spunem, facem sau gândim căci astfel ne construim viitorul şi pe noi înşine, în bines au în rău. E drept că mai există şi un destin care inevitabil trebuie să se întâmple dar în funcţie de evoluţia noastră putem determina ca lucrurile să ia o întorsătură pozitivă sau negativă. De noi depinde totul.

Ca să fim fericiţi trebuie să iubim lumea şi pe noi înşine (automat o sa-L iubim şi pe Dumnezeu). Trebuie să vedem frumuseţea lumii, frumuseţea din cele mai nesemnificative lucruri până la cele mai importante, inclusive trebuie să înţelegem răutatea oamenilor, să-i iertăm, să-i acceptăm, să avem compasiune pentru înţelegerea lor limitată şi să-i iubim aşa cum sunt.

Deci fericirea vine din interiorul nostrum şi nicidecum din exterior. Toate celălalte lucruri din exterior sunt bucuri de moment: mă bucur că mi-am luat o casă, mă bucur că am… şi toate ţin de ataşamentele noastre faţă de materie, de oameni. Şi tot ce e ataşament crează suferinţă. Atâta vreme cât avem aşteptări de la ceilalţi vom suferi.

Pace, Lumina si Iubire

PLEDOARIE PENTRU VIATA

2008-05-13T18:32:00.002+03:00

Pledoarie pentru viaţă

Apropo de curentul emo în care mulţi copii se sinucid fiind dezorientaţi şi în imposibilitate de relaţionare cu lumea dar şi de alte atâtea cazuri de sinucideri din cele mai variate motive.

Motivele pentru care suntem datori să trăim viaţa aceasta aşa cum e ea cu toate mizeriile, traumele, nedreptăţiile şi nenorocirile pe care ni le scoate în cale, sunt multe, dar am să menţionez doar câteva:
- pe pământul acesta, o dată veniţ pe lume, avem o datore imensă să trăim viaţa aceasta aşa cum e ea cu toate suferinţele şi nenorocirile pe care ni le scoate în cale. Această datorie este şi faţă de noi înşine dar în primul rând faţă de restul lumii şi în special faţă de cei apropiaţi nouă.

Sinucigându-ne din cauza unor traume trăite, probabil că ne eliberăm de durerea aceea dar rămâne durerea celor din jurul nostru, a celor apropiaţi nouă. Şi chiar dacă cineva se cred singur, cel mai singur om de pe Pământ şi neiubit de nimeni, se înşală amarnic. Niciodată nu suntem singuri. Tot timpul există cineva care ne iubeşte cu adevărat chiar dacă e o singură peroană şi chiar dacă probabil nu o cunoaştem, dar există şi deci niciodată nu suntem singuri, numai că noi nu conştientizăm aceasta. Şi astfel cei din jurul nostru suferă profund când noi păţim ceva rău. E ca atunci când cineva drag nouă, un părinte, un copil, un/o iubit/ă sau prieten/ă suferă pentru ca s-a lovit şi de milă ne dorim chiar să fim în locul lui/ei. Durerea celor din jurul nostru şi în special a celor apropiaţi nouă ne provoacă o imensă durere şi nouă. Aşa că tebuie să ne gândim la cei dragi nouă şi barim pentru ei să încercăm să trăim viaţa şi să fim cât putem de fericiţi pentru ca ei să nu fie nefericiţi din cauza noastră.

Care e egoismul suprem? Cel mai mare egoism posibil pe lumea aceasta: să ne luam viaţa, să ne sinucidem şi aşa să scăpăm probabil de tragedia respectivă dar în felul acesta să pricinuim o imensă suferinţă celor care ne iubesc. Deci viaţa noastră suntem obligaţi să o trăim, în ultimul rând pentru noi şi în primul rând pentru cei apropiaţi nouă, rude, prieteni dar şi pentru restul lumii şi trebuie să o trăim fericiţi. Am spus restul lumii pentru că dacă un singur om suferă, automat va suferi altul şi altul şi aşa întreaga palnetă şi astfel toată creaţia lui Dumnezeu. Totul este un lanţ imens în care dacă o verigă e desfăcută se rupe continuitatea lanţului.
- toată viaţa noastră este o mare-mare şcoală în care dacă nu luăm examenele repetăm lecţia, adică suferinţa.

Scopul venirii noastre pe Pământ este acela al învăţării lecţiilor vieţii şi dacă nu învăţăm de prima dată lecţia, ea se repetă iar şi iar pană ce o dată şi o dată o învăţăm. Dacă nu ar fi fost nevoie să experimentăm aceste "lecţii" aici în tridimensional, în materia noastră grosolană în "carcasa trup" aşa cum ne numeşte foarte bine doamna Melfior Ra, Dumnezeu nu ne-ar mai fi trimis aici la încarnare pe Pământ şi am fi fost îngeraşi, fericiţi alături de Dumnezeu, probabil. Dar pentru a evolua spiritual avem nevoie de aceste experienţe în trup, în tridimensional şi atunci suntem datori/obligaţi să le trăim şi să venim aici pe Pământ la încarnare.
Şi toate aceste lecţii, examente , pentru noi omenirea pământeană constau în suferinţă. Se şi spune că pe oamenii pe care Dumnezeu îi iubeşte îi încearcă. Noi oamenii obişnuiţi nu putem evolua spiritual altfel decât aşa, prin suferinţă. De fapt aşa cum e lumea cu toate suferinţele şi bolile şi toate nenorocirile posibile tot la fel suntem şi noi cu suferinţe, cu boli şi nenorociri de toate felurile pentru că noi creăm lumea dar totodată şi ea ne crează pe noi căci consecinţele faptelor, vorbelor şi gândurilor noastre se reîntorc tot asupra noastră. Deci mare grijă la ce spunem, ce gândim şi ce facem căci totul este ca într-un cerc: de la noi pleacă şi tot la noi or să se întoarcă prin legea rezonanţei.
Pentru noi oamenii există doar două căi: Calea Suferinţei şi Calea Iubirii. Despre Calea Suferinţei tocmai am vorbit şi ea ne priveşte pe noi oamenii obişnuiţi, cu greşeli, cu păcate, cu fapte bune, cu dorinţe şi vise de iubire şi măreţie, de ajutor altriust pentru toţi oamenii pământului şi pentru toată creaţia Lui Dumnezeu dar totuşi oameni obişnuiţi. Pentru noi e Calea Suferinţei. Noi ne raportăm la lume, trăim prin ea, o iubim întru-un mod egoist, ne iubim pe noi într-un mod egoist şi deasemenea pe Dumnezeu, şi pintr-o mulţime de alte modalităţi nu facem decât să ne atragem suferinţa şi câteodată bucuria căci mai învăţăm şi datorită ei.
Calea Iubirii, în schimb, este calea Marilor Spirite, Marilor Maeştrii ai Omenirii care au învăţat lecţiile vieţii, care trăiesc detaşati de tot ce este material şi ne crează nouă ataşament şi iubire egoistă, este calea celor care s-au eliberat şi acum s-au întors să ne ajute şi pe noi să experimentăm lecţiile tridimensionalului şi să luăm acest examen.
- ca să-L iubim pe Dumnezeu trebuie să iubim Lumea şi ca să iubim lumea trebuie să ne iubim pe noi înşine. Acestea sunt cele trei mari lecţii pe cate trebuie să le învăţăm în această viaţă a noastră pe Pămâmt pe lângă celălalte lecţii şi examene menţionate anterior ca suferinţa, umilinţa, durerea şi câteodată bucuria.
- Dumnezeu ne dă, nu ne bagă şi în traistă. Trebuie să conştientizăm puterea imensă pe care o deţinem în lăuntrul nostru şi să mergem mai departe prin lume, adică să folosim această putere şi să ieşim în lume să ne înfruntăm cu curaj viaţa, destinul căci Dumnezeu ne dă, nu ne bagă şi în traistă. Deci singuri trebuie să acţionăm în lume şi să învăţăm lecţiile vieţii, să depăşim suferinţele şi să învăţăm din ele. Dumnezeu ne dă o imensă forţă interioară, nenumărate puter, pe care noi nu ştim să le folosim şi nici barim nu le conştientizăm . Atunci când interacţionăm cu lumea, cu societatea deja vorbim de Liberul Albitru. Aici Dumnezeu nu mai intervine. El ne-a dat toate puterile necesare chiar dacă nu le conştientizăm, însă "mersul nostru prin lume" nu mai este hotarat de Dumnezeu ci de noi înşine adică e cea ce se cheamă Liber Albitru.
Deci trebuie să conştientizăm imensa forţă din noi pe care ne-a dat-O Dumnezeu (toate calităţile noastre, visele, dorinţele, tot ceea ce suntem noi cu adevărat) şi să învăţăm să o folosim în mersul nostru prin lume pentru a ne crea propriul destin.
Dacă vrem Pace în lume şi o lume utopică, aceasta nu o să o obţinem decât dacă schimbarea vine din interiorul nostru, al fiecăruia. Dacă aşteptăm ca un organism suprastatal de genul UE, NATO sau ONU dar care să aibă o autoritate deplină asupra tuturor statelor lumii, să ne aducă pacea mult visată şi aceea lume dorită, ne înşelăm amarnic: schimbarea trebuie să vină exact în sens invers, întâi din interiorul nostru al fiecăruia. Adică noi suntem primii care va trebui să ne schimbăm şi apoi, o dată cu noi se va schimba şi lumea - întâi un grup mai restrâns de prieteni şi familia apoi unul mai mare, apoi ţara şi alte ţări totodată, apoi tot Pământul şi aşa mai departe. Dacă schimbarea va veni în sens invers acestuia, deci de la mare la mic (organismul suprastatal-stat-individ) vom fi constrânşi să ne supunem unor legi şi reguli care chiar dacă sunt cele mai bune pentru noi şi omenire, noi nu vom fi pregătiţi să le aplicăm, să le trăim şi atunci ne vom lovi de bariere, de obstacole şi iar vom suferii.

Prin aceasta vreau să spun că adevărata fericire vine din noi înşine prin modul armonios de a ne raporta la lume, la noi înşine şi la Dumnezeu şi nici de cum nu trebuie să o căutăm în afara noastră în bani, averi şi alte chestiuni de genul acesta. Când noi vom fi împăcaţi cu noi înşine vom iubi şi lumea. Dacă ne gândim că invidia de exemplu, înseamnă o lipsă a noastră, ceva ce noi nu avem dar cel pe care-l invidiem îl are vom înţelege de ce atunci când suntem împăcaţi cu noi înşine automat vom fi împăcaţi şi cu lumea. Spre exemplu invidiem pe cineva căci este mai deştept ca noi. Dar oare de ce îl invidiem pentru acest lucru? Dacă ne-am crede la fel de deştepţi sau chiar mai dştepţi ca celălatl cu siguranţă că nu o să-l mai invidiem dar cum ne credem inferiori lui comitem păcatul şi îl invidiem. Dacă noi am fi împăcaţi cu noi înşine şi nu am fi deranjaţi sub nici o forma de faptul că suntem sau nu suntem deştepţi sau dacă ne-am cunoaşte adevărata valoare indiferent cum e ea (poate că pur şi simplu există oameni deştepţi şi oameni mai puţin deştepţi sau poate că fiecare are o înclinaţie a sa la care excelează sau…) cu siguranţă ca nu o să mai fim invidioşi pe nimeni chiar şi dacă ar vrea sa ne jicnească. Deci dacă suntem împăcaţi cu noi înşine automat vom fi împăcaţi şi cu lumea, o vom iubi iar când vom învăţa să iubim lumea o să-L iubim cu adevărat şi pe Dumnezeu.

Recapitulând, suntem datori să trăim viaţa:
-gândindu-ne întâi la apropiaţii noştrii, pentru a nu le produce lor suferinţă şi abea apoi gândindu-ne la noi
-pentru a învăţa lecţiile vieţii
-pentru a învăţa să-L iubim pe Dumnezeu
-pentru a descoperii imensa forţă din noi din fiecare şi a ne construi propriul destin fericit.

Curaj nouă tuturor pe căile neştiute ale vieţii şi BAFTĂ!

Pace, Lumină şi Iubire

CELE DOUA CAI: CALEA IUBIRII SI CALEA SUFERINTEI

2008-05-06T20:02:00.001+03:00

DOUA CAI: CALEA IUBIRII SI CALEA SUFERINTEI
Toata viata noastra este o mare-mare scoala, un continuu examen. Scopul venirii noastre pe Pamant este invatarea de catre spiritul nostru a lectiilor tridimensionalului. Iar aceste examene le putem trece abordand doar doua cai: Calea Iubirii si Calea Suferintei.
Calea Iubirii este calea pe care o adopta Marile Spirite incarnate pe Pamant, Marii Maestri; Calea Suferintei in schimb este cea pe care noi oamenii obisnuiti o traim fiindca e mai usoara, mai inselatoare, ca si natura umana si de asemenea nu suntem capabili sa gasim cealalta cale a iubirii prin iubirea de ceilalti, de Dumnezeu si de noi insine.
Pace, Lumina si Iubire

TIMPUL NU EXISTA

2008-05-06T18:22:00.001+03:00

TIMPUL NU EXISTA

Daca desenam pe o hartie timpul acesta va arata ca o linie dreapta pe care in stanga avem trecutul, in dreapta viitorul iar la mijloc sub unui punct pe dreapta avem prezentul. Pe dreapta noastra bidimensionala prezentul este reprezentat doar pintr-un punct; trecutul poate fi infinit si viitorul la fel dar prezentul e doar un punct pe axa timpului. Aceasta se intampla in planul bidimensional, in desenul nostru caci in realitate, in tridimensional, prezentul este continuu, infinit. Traim Aici si Acum. Trecutul si viitorul nu exista, ele sunt doar functii ale mintii noastre pentru a ne adapta la Marele Univers, pentru a percepe tridimensionalul.
Deci totul este Aici si Acum. Traim un continuum Aici si Acum. Adica totul este prezent. Ceea ce noi percepem acum ca fiind trecut, la momentul respectiv a fost prezent. doar pentru ca timpul a trecut in mintea noastra noi il percepem ca trecut. De exemplu acum o jumatate de ora am baut o cana cu apa. Aceasta este o actiune care a avut loc in trecut. dar acum o jumatate de ora aceasta actiune era prezent. Deci totul este un contimuum prezent, doar noi nu putem percepe asta pentru ca asa a lumea noastra tridimensionala structurata, defapt asa e structurata mintea noastra incat nu putem transcede notiunea de timp si spatiu. dar ganditiva ca a transcede notiunea de timp inseamna a avea acces la trecut, prezent si viitor, iar a transcede notiunea de spatiu inseamna a fi simultan prezent oriunde in acest Univers sau a percepe simultan Universul. Oare nu asa arata Isus si alti sfinti si ingeri?! Sigur ca da. Asa se explica de ce ei cunosc trecutul, prezentul si viitorul nostru al tuturor si de ce ne pot auzii la toti odata rugaciunile. Daca toti cei aproximativ sase miliarde de oameni se roaga in acelasi timp, ei toti vor fi auziti exact in momentul in care se roaga de acea entitate la care se roaga ei pentru ca acea entitate la care se roaga nu are bariere de timp si spatiu: poate sa vada simultan pe fiecare om de pe pamant si in acelasi timp le poate vedea trecutul viitorul si prezentul dar mai mult, poate comunica cu fiecare in parte si in acelasi timp............. Asa sunt marile spirite si ingerii.

Pace, Lumina si Iubire

extraterestru pe Marte

2008-03-26T22:23:00.000+02:00

2008-03-23T21:25:00.029+02:00

http://melfior-ra.5u.com/index_ro.html - MELFIOR RA
http://www.ajutorulesoteric.ro/index.htm -revista editata de CONTELE INCAPPUCCIATO
http://www.fengshui.arts.ro/2/index3.php - TEODOR VASILE
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx - CONSULTA INGERII
http://www.dacii.go.ro/
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/stramosii/index_stramosii.htm
http://www.escapade.ro/216_prosperitate.html
http://www.civilizatii.extraterestre.go.ro/rase_de_extraterestri.htm - SUPER!!!
http://www.radio3net.ro/index.php?cx=muzica
http://www.crestinortodox.ro/Stefan_Hrusca-sa17.html
http://bancuri.acasa.ro/Bancuri-Ardeleni/pagina4.html
http://www.google.com/Top/World/RomÃ¢nÄƒ/Societate/Religie_ÅŸi_spiritualitate/Ezoterism/
http://try.screensavers.com/tb/landing/screensavers/screensavers_solarsystem.php?banner=solar-m-728&aff_id=1155
http://www.calendar-ortodox.ro/sfintii_martie.htm
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://2.bp.blogspot.com/_UICzdO1bGBE/Rq496rYPKQI/AAAAAAAAAN4/b_Tk5ZiQmW8/S660/ssdkjlk.bmp&imgrefurl=http://apocalpseorgoldenage.blogspot.com/2007/07/ashtar-command-and-its-connection-with.html&h=334&w=532&sz=44&hl=ro&start=110&um=1&tbnid=5-MyFQIbBqHQTM:&tbnh=83&tbnw=132&prev=/images%3Fq%3Dashtar%2Bsheran%26start%3D100%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.biomagikstar.ro/imagini/carti_tarot.jpg&imgrefurl=http://www.biomagikstar.ro/tarot/index.html&h=320&w=259&sz=33&hl=ro&start=20&tbnid=xyFi2inTEa2ehM:&tbnh=118&tbnw=96&prev=/images%3Fq%3Dzeul%2Bthot%26gbv%3D2%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26sa%3DG
http://www.apocalipse2000.com.br/historico/2000/oapocalip.htm
http://www.vitalitate.com/
http://www.spiritus.ro/index1.htm
http://transbeacon.lightworker.com/romanian_translations.html - lucratorul in lumina
http://aikikai.ro//
http://www.arpt.ro/RO/TPBuletin/3-2002.htm
http://www.atman.as.ro/parapsihologie.php?p=articole/parapsihologie/hipnoza.php
http://www.maestriinemuritori.go.ro/Babaji.htm -BABAJI + MATAJI
http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?religia=4
http://www.universe-people.com/ -ASTHAR SHERAN
http://www.cosmic-people.com/
http://www.universe-people.cz/
http://www.vesmirni-lide.cz/
http://www.vesmirnilide.cz/
http://www.cosmic-people.com/english/default.htm
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1587
http://romancoins.go.ro/zei.htm
http://vise.astroline.ro/1_590_Astrologie.html
http://maxpages.com/secretele/STAPANII_DIN_UMBRA_I
http://cristal-life.ro/index.php
http://www.dadalos.org/rom/default.htm -EDUCATIA PENTRU PACE
http://horoscop.rol.ro/horoscop-zilnic/
http://www.dsclex.ro/astrolog/astrologie.htm
http://patrir.ro/
http://felicitari.acasa.ro/
http://www.crimson-circle.ro/web/index-3.html
http://materialelecerculuicrimson.blogspot.com/2007/07/shoud-12-intrebari-si-raspunsuri_22.html
http://crimsoncircle.com/
http://www.teacher-gratia.blogspot.com/
http://editura-foryou.ro/
http://www.copiii-indigo.ro/
http://www.enigme.ro/enigme-Civilizatii-18.html
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=295262
http://ashtar.sheran.free.fr/ashtar-sheran.htm
http://www.youtube.com/watch?v=3zR_3zGj52c&feature=related
http://www.menphis75.com/ASTHAR_SHERAN.HTM
http://www.ascensionplanetaire.com/ashtar%20sheran/ashtarsheran.htm
http://www.ashtarspeaks.com/home.htm
http://www.engrenagensdaalma.blog.br/sheran.htm
http://blog.360.yahoo.com/blog-NP5R.GsncqUi9go5oeq38MpmoNHh?tag=extraterrestrial
http://www.asfan.ro/ultima_ora.htm
http://www.rufon.org/
http://mistere.fidelia.ro/r-ozn-foto-3.shtml
http://misterium.tripod.com/arh_ozn.htm
http://www.sfaturiortodoxe.ro/
http://www.ortodoxtv.com/filme-video/pr-cleopa-viata-in-pustie.php
http://www.paranormal.ro/index.htm
http://www.nistea.com/default.htm
http://www.antena3.ro/
http://www.220.ro/Extraterestri_filmati_cu_telefonul-59759.html
http://stiri.acasa.ro/articole/stiinta/Cel-mai-important-eveniment-astronomic-de-la-Big-Bang-incoace
http://www.spiritelenaturii.go.ro/
http://www.revistamagazin.ro/
http://www.astronomy.ro/
http://aria-x.freeservers.com/pag2.htm
http://horoscop.bynet.ro/
http://www.eastrolog.ro/
http://astrologie.fidelia.ro/
http://www.zodii.ro/
http://www.acvaria.com/
http://www.dsclex.ro/astrolog/astrologie.htm
http://oracole2000.com/
http://www.elystar.ro/modules/news/article.php?storyid=700
http://www.roportal.ro/horoscop/astrologie/
http://www.ascella.ro/
http://horoscop.bascalie.ro/
http://horoscop.ele.ro/Horoscop_Glosar_Astrologic_--d79_0_cin=0.html
http://www.scoaladeastrologie.ro/
http://www.astroline.ro/
http://horoscop.lp.ro/
http://www.toplinks.ro/index.php?cid=478
http://horoscop.efmblog.ro/
http://www.esnips.com/web/aliensamadhimeditationmusic
http://www.astronomy.ro/astrofizica/
http://www.satelit.com/
http://esoterism.ro/ro/comunicari.php
http://ezoteric.gardianul.ro/index.php?pag=news&id=35&p=codul-lui-oreste.html
http://incappucciato.weblog.ro/ CONTELE INCAPPUCCIATO
http://melfiorra.ro/ MELFIOR RA

deformarea spatiului in prezenta unui camp de energie

2008-03-23T14:12:00.000+02:00

Universul...

2008-03-23T14:10:00.000+02:00

Sirius

2008-03-23T14:05:00.001+02:00

NATURA UMANĂ ÎNDREPTATĂ SPRE CONFLICT

2008-03-23T13:48:00.001+02:00

NATURA UMANĂ ÎNDREPTATĂ SPRE CONFLICT
Trăim într-o lume în care comportamentul agresiv a devenit o normă, o obişnuinţă în relaţiile cu oamenii şi nu rareori chiar un mod de afirmare în cadrul unei comunităţi, o garanţie a reuşitei în afaceri. Într-un fel, agresivitatea în zilele noastre reprezintă un "rău necesar".
Pentru o societate care aspiră la cele mai înalte valori ale culturii si moralei, care încearcă să diminueze traumele unui trecut plin de războaie şi crime, agresivitatea constituie acel flagel care sta la baza tuturor relelor din lume si totodata este factorul care suprimă din temelie orice tentativă de constituire a unei lumi mai bune.
Una din cele mai dăunătoare forme de manifestare a comportamentului uman, agresivitatea este acel element al firii umane a cărui dezrădăcinare şi minimalizare va reprezenta un proces dificil şi îndelungat, dar atât de necesar. De soluţionarea acestei probleme va depinde în cele din urmă însăşi existenţa omenirii,
Daca incercam să aflăm factorii care stau la baza agrsivităţii umane, a naturii umane îndreptate spre conflict o să descoperim patru factori esentiali care pot acţiona selectiv sau în comun: factorul biologic ereditar, factorul educational, mediul înconjurator şi frustrarile şi nu în ultimul rând natura umana, care in adevarata ei esenta nu este rea.
1) Factorul biologic ereditar
Agresivitatea la om este o tendinţă moştenită din genereţie în genereţie, asemănătoare cu setea şi foamea. Omul acumulează treptat o anumită cantitate de energie negativă care, dacă nu este periodic eliberată, sporeşte şi se intensifică.
2) Factorul educaţional
Factorul educaţional influenţeaza într-o foarte mare măsură comportamentul oamenilor. S-a demonstrat că sub acţiunea educaţiei la o vârstă timpurie se poate schimba simţitor comportamentul oamenilor, unii devenind agresivi, iar alţii, de aceeaşi origine (cu aceeaşi textură genetică), arătându-se mai paşnici. Astfel cercetările psihologice arată că cel mai rău criminal este un individ care a fost violentat (lovit, bruscat) într-un fel sau altul, de regulă, în copilărie.
Psihanalista Melanie Klein a descoperit la copii semne ale unor tendinţe agresive deosebit de puternice îndreptate chiar împotriva propriilor părinţi. Psihologul Wilhelm Stekel mentioneaza ca: "Copiii uneori dovedesc o puternică înclinaţie spre cruzime. Ei torturează cu plăcere animalele, îşi distrug jucăriile, se năpustesc asupra părinţilor, muşcă dacă sunt supăraţi şi chiar lovesc… Până şi la copiii cu dotare superioară se pot manifesta aceste tendinţe către cruzime, încăpăţânare şi reacţii de furie." (Recomandări psihanalitice pentru mame).
Şi întradevar, cu fiecare palmă sau ton ridicat îndreptat spre copii, facem ca lumea asta să arate mai rău şi mai rău, pentru că în felul acesta dezvoltăm agresivitatea copilului şi mai târziu a adultului. Deci bătaia nu e ruptă din Rai, ci din contră, are urmari nefaste asupra evolutiei ulterioare a copilului. Ea îl va determina să reactioneze în consecinţă şi să îvete că acesta e modul de manifestare în lume- orice faptă rea se pedepseşte violent pentru a nu se mai repeat şi în felu acesta, în numele dreptaţii oamenii sunt umiliţi şi călcaţi în piceoare.
Apoi toate informaţiile agresive: filme, jocuri, cărţi, etc despre crime, războaie, moduri de viaţa denaturate, bombardează mintea copilului şi rămân în memoria pentru o lungă perioadă de timp influenţând comportamentul acestora.
Pe de altă parte, cum putem opri cursa înarmărilor când nu suntem în stare să interzicem nici barim copiilor să se joace cu jucării care reprezintă arme?!
În acest context întrebarea este cum ar arăta lumea dacă oamenii ar intra în contact doar cu imagini si povesti pozitive, morale, daca nu ar avea nici cel mai mic acces la vreo forma de agresivitate?
În lumina celor expuse, dacă admitem faptul că fiinţa umană e predispusă din start la violenţă, factorul educativ în formarea unui om capătă o importanţă primordială.
3) Mediul înconjurător şi diferite frustrări
Într-o lume violentă comportamentul agresiv este o însuşire ce ţine de fenomenul de adaptabilitate, propriu tuturor fiinţelor vii - o modalitate de a supravieţui în lupta pentru existenţă, de a te supune rigorilor înaintate de Natură. Mediul nostru de viaţă este unul stresant, imprevizibil şi intolerant, care ne obligă să avem un comportament ofensiv pentru a reuşi.
În plus, adesea manifestarea agresivă la oameni derivă din reacţia lor acută la cele mai diverse frustrări cu care se ciocnesc. Frustrarea stă la baza delincvenţelor - oamenii se răzbună pe o societate care nu le-a asigurat un trai normal, pe semenii lor care trăiesc mai bine, pe cei care i-au jignit sau le-au cauzat vreun rău; în general pe lipsuri de ordin material, afectiv etc . Indivizii care nu s-au realizat în viaţă, care sunt nemulţumiţi de ceea ce posedă, dau dovadă frecvent de agresivitate.
Psihologii susţin că manifestarea agresivităţii la oameni este şi un indiciu al prezenţei complexului de inferioritate. Paradoxal dar, de multe ori, dorinţa de a arăta superioritatea faţă de alţii e cauzată de faptul că persoana în cauză se subapreciază. Înjosindu-i sau agresându-i pe alţii, aceşti oameni încearcă să-i coboare pe cei din jur la propriul nivel, se străduie să se prezinte mai duri decât sunt în realitate. Această situaţie poate fi schematizată ca: lucrul dorit- realitatea- agresivitate. Altfel spus, cu cât distanţa între "vis" şi realitate este mai mare, cu atât e mai pronunţată nemulţumirea de sine şi, agresivitatea este mai mare.
4) Natura umana
A 4-a caracteristica a raului in lume, pe lanaga mostenire, educatie si factorul extern, este natura umana- esenţa ei.
Desi toate manifestarile lumii actuale ne duc cu gandul la faptul că omul pamantean nu este tocmai cea mai elevată fiinta, totusi, paradoxal, natura sa adevarata este buna.
Lumea în care trăim e marcată de războaie, de boli şi lipsuri de toate naturile şi arată aşa cum suntem fiecare dintre noi în parte. Cu toate acestea in forul nostrum interior nu suntem chiar atat de rai ci visam la o lume mai buna: toti ne dorim sa fim buni si perfecti, dar lumea in care traim un ne permite intotdeauna pentru că tot noi am creat de milenii aceasta conjunctură. Aceasta arata cat de complexa e natura umana, ca suntem finite duale. Aceasta este natura noastra reala- dualitatea, o combinatie paradoxala intre bine si rau: actiunile noastre si lumea in care traim nu sunt cele mai ideale dar natura noastra adevarata este totusi luminoasa.

Savantul finlandez Pekka Kuusi este de părere că datorită faptului că oamenii posedă un bagaj informaţional diferit nu tolerează alte interpretări şi forme comportamentale, acceptându-i doar pe aceia care posedă aceeaşi informaţii sau sunt adepţi ai aceluiaşi cult (religios, comportamental, etnic etc.). Toţi cei care urmează alte norme comportamentale sunt catalogaţi automat drept străini. Astfel se explică războaiele dintre naţiuni, conflictele interetnice şi interconfesionale, antisemitismul, rasismul şi discriminările. Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New-York şi Washington reprezintă la rândul lor o consecinţă a unei confruntări dintre două mentalităţi, dintre două civilizaţii.
Toate aceste dezvăluiri ale psihologiei umane conferă o notă accentuată de îngrijorare, deoarece atât istoria cât şi realităţile din ultimul timp, marcate de conflicte la scară globală, vin să confirme ipotezele sus-menţionate. Iar crearea armelor de distrugere în masă măreşte considerabil pericolul declanşării unui proces de autodistrugere a speciei.
Religia creştină susţine că, în calea lui spre fericirea deplină, omul are de înfruntat trei lucruri (trei nefericiri pământeşti): păcatul, moartea şi răutatea. Răutatea, de fapt, este acel factor care împiedică îndeplinirea preceptului de bază al creştinismului: "Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Or, în societatea umană a te conforma acestui principiu existenţial pare o utopie.

Solutia pentru o lume mai buna este schimbarea modului de gandire si actiune a omului. Atata timp cat omul este bombardat cu tot felul de infoematii agresive, cat educatia lui nu este cu grija aleasa nu vom puteaa trai intr+un mediu mai bun. Atunci cand vom reyolva acerste probleme si lumea va arata altfel.
Intrebarea este, dacă oamenii sunt pregătiţi să accepte accepte acest atribut supreme? Raspunsu poate fi afirmativ pentru că, daca mostenirea genetica nu o putem schimba, în schimb putem intervenii asupra educaţiei copiilor, determinand încet-încet şi în timp modificari ale lumii în care vor trăii generaţiile viitoare. Acestea sunt posibile pentru ca natura adevarata a omului este benefica.
Pacea nu este doar un simplu tel sau un obiectiv pe care sa-l studiem si în care sa ne punem speranta. Pacea este o cale. La fel ca mult alte religii si sisteme mistice, pacea este o cale, este un mod de viata.

O ABORDARE FILOZOFICĂ A PĂCII

2008-03-23T13:45:00.000+02:00

O ABORDARE FILOZOFICĂ A PĂCII
Lumea este o imagine fidela a fiecaruia dintre noi in parte, la fel cum fiecare dintre noi în parte suntem imaginea fidelă a lumii in care traim. Sau altfel spus, asa cum suntem noi- cu defecte, cu vicii, cu boli, cu fapte bune si cu toate problemele cotidiene mai mici sau mai mari, asa este si lumea în care traim- cu razboaie şi tot felul de calamnitaţi şi dezastre, cu boli incurabile, etc. Defapt putem afirma ca sunt unul si aceleasi lucruri pentru ca noi cream lumea si nu ea ne crează pe noi. Si asa si este pentru ca traim intr-o lume in care totul este determinat, conditionat de totul, in care totul se afla in legatura permanentă cu totul si nimic nu se naste si se dezvolta independent. Si totuşi, paradoxal, fiecare este unic in felul sau.
Lumea in cate traim este guvernata de legi dure, constrangeri de tot felul şi deterimna omul sa reactioneze in consecinta. Dar lumea aceasta este creatia oamenilor si arata asa cum suntem fiecare dintre noi in parte.
Conceptual de Pace este atributul supreme al omenirii, cautat din cele mai vechi timpuri, o dată cu naşterea omenirii şi de negasit nici in ziua de azi. Poate ca acesta este telul supreme al omului cautarea pacii intr-o lume plina de razboaie. Poate ca daca nu ar fi trebuit sa cautam pacea Dumnezeu nu ne-ar mai fi trimis pe Pămant. Dar tocmai această venire a noastra pe Pamant presupune sa invatam toate lectiile vieti, iar acestea noi nu ni-le putem insusim decat prin întamplarile dure din viata noastra si de la nivel planetar.
Pe de alta parte, prin natura noastra, noi nu putem percepe un lucru bun daca nu-l punem in opozitie cu un altul rau. Si aceasta explică natura duala a finite umane: pentru noi lumea există in bine sau rău, în alb sau negru, în frumos sau urât, în cald sau rece, etc fară sa avem capacitatea sa transcedem dualitatea. Prin urmare nu putem percepe pecea daca nu cunoastem ce e razboiul.
Pana in momentul actual de evolutie pacea nu a fost atributul care sa caracterizeze omenirea. Cu toate acestea, pace si iubire ar trebui să fie salutul între toti oamenii pamântului.

Nimic in viata noastra nu este atat de sigur precum faptul ca o data si o data vom muri. Paradoxal, dar aceasta certitudine ne sperie cel mai tare.

2008-03-23T13:43:00.000+02:00

Nimic in viata noastra nu este atat de sigur precum faptul ca o data si o data vom muri. Paradoxal, dar aceasta certitudine ne sperie cel mai tare.
Care este cel mai cert lucru din viata noastra? – moartea fiecaruia dintr noi.
Asupra niciunui lucru din viata noastra sau a altora nu putem fi siguri asa cum suntem siguri de faptul ca o data si o data vom muri. Si in ciuda acestei certitudini- cea mai sigura dintre toate certitudinile- ne speriem. Adica acest lucru care se intampla inevitabil- cu cea mai mare inevitabilitate- ne sperie.
Nimic in viata noastra nu este atat de sigur precum faptul ca o data si o data vom muri. Paradoxal, dar aceasta certitudine ne sperie cel mai tare.
Probabil marii intelepti sau alchimisti sau altcineva au atins nemurirea. Dar in corp fizic, cred ca nici o entitate nu poate trai vesnic. Isi poate prelungi existenta, mult, poate foatre mult dar nu vesnic. Spiritul este vesnic.

Doar in fata mortii realizam importanta vietii

2008-03-23T13:42:00.000+02:00

Doar in fata mortii realizam importanta vietii
Doar in fata mortii realizam importanta vietii. Daca am sti dinainte ca va trebui sa murim peste cateva zile, unii dintre noi, mai filozofi, se vor gandi la viata pe care au trait-o si vor constata ca unele lucruri le-au facut cum trebuie iar in alte situatii puteau actiona altfel. Unii vor avea regrete iar altii care nu se gandesc la viata spirituala probabil ca nu. Oameni perfecti, care sa fie intr-u totul multumiti de ei, dar pe buna dreptate, nu cred ca exista.
Doar in fata mortii ne dam seama de importanta vietii si de cat de inutil am trait-o. Si viata este enorm de importanta. Nu numai pentru a intemeia o familie, a avea copii, a ne asigura o existenta cat mai buna noua si familiei. Nu, viata inseamna mult mai mult decat atat: viata inseamna incercarea de a atinge perfectiunea, de a-L gasi pe Dumnezeu, de a iubii lumea, pe Dumnezeu si pe noi insine (dar nu in acel mod egoist), de a nedarui pe noi insine lui Dumnezeu si lumii, de a avea o iubire nemarginita.
Scopul venirii noastre pe Pamant e foarte important pentru evolutia noastra spirituala, doar ca noi nu intelegem. Aici pe Pamantul nostru mic si limitat, noi suntem creatorii, la fel cum Dumnezeu este pentru noi Creatorul. Doar ca noi suntem cateodata niste creatori distructivi.
Daca un om rau ar afla cu 2 zile inainte ca trebuie sa moara si il apuca regretele pentru toata viata dusa, ina nu e prea tarziu, caci daca in aceste doua zile sau una sau doar in cateva ore s-a impacat cu Dumnezeu, cu lumea, pintr-o imensa iubire, poate sa fie mantuit pentru ca in acest moment al simtirii prezentei Divine a mai facut un pas in evolutia lui. Deci niciodata, nimic nu este prea tarziu.
Nu trebuie sa murim cu regrete, dureri, etc ci impacati cu toata lumea si in legatura cu Divinitatea.

Martile Entitati traiesc in afara timpului si spatiului

2008-03-23T13:39:00.000+02:00

Martile Entitati traiesc in afara timpului si spatiului
Cele doua functii/ coordonate ale creierului nostru sunt spatiul si timpul. Mai exista si altele? Perceptia spatiului determina existenta corpului material la om iar perceptia timpului determina orientarea noastra pe coordonatele trecut, prezent si viitor si mersul ordinii lumi pe aceasta directie trecut, prezent, viitor.
O entitate care traieste in fara spatiului si timpului ar trebui sa nu aiba corp fizic ci sa fie doar o energie, o constiinta. Ea ar trebui sa ne perceapa vizualizand intreg trecutul, prezentul si viitorul nostru si al Universului nostru tridimensional. Pentru ea nu exista limite de timp si obstacole de spatiu. Chiar asa sunt Ingerii si Marile Entitati care ne vegheaza pe noi si Universul.
Ceea ce noi numim timp si spatiu pentru ele nu exista.
In momentul cand o entitate din spatiul tridimensional se debaraseaza de timp si spatiu, trece in sfera Ingerilor si a Marilor Entitati. Dar aceasta se intampla printr-o evolutie spirituala enorm de inalta. In momentul cand o astfel de entitate a ajuns la acest stadiu, cunoasterea ei este imensa: detine toata cunoasterea integului Univers pentru ca nemai existand spatiu si timp poate sa perceapa ori ce de oriunde si sa se afle in ori ce loc doreste in ori ce moment. Ba mai mult va avea o perceptie simultana a tot cea ce exista.
Deci o entitate cate traieste inafara spatiului si timpului percepe absolut totul din spatiul nostru, intelege absolut orce, vede pe oricine si orice de oriunde si pe toata lumea si toate lucrurile in acelasi timp totodata si are cunoasterea absoluta a spatiului tridimensional.
Asa se explica ca Isus si Fecioara Maria ne aud toate rugaciunile la fiecare dintre noi in parte si tot asa ne ajuta pe toti oamenii Pamantului o data dar pe fiecare dupa cum ii e destinul. Destinul nu poate fi schimbat- e o lege a Universului. Dar asupra karmei putem lucra si astfel sa ne-o imbunatatim.
In felul acesta Ingeri si Marile Entitati sunt macrocosmosul iar noi suntem microcosmosul, la fel cum si ei la randul lor sunt microcosmosul pentru alte entitati mult mai inalte sau chiar pentru Insusi Dumnezeu.

Totul e maia, iluzie. Timpul si spatilu sunt doar functii ale mintii noatre

2008-03-23T13:38:00.000+02:00

Totul e maia, iluzie. Timpul si spatilu sunt doar functii ale mintii noatre
Totul este iluzie, maia. Timpul si spatiul sunt o iluzie. Referitor la spatiu, totul este energie, doar mintea noastra percepe aceasta energie ca materie. La fel se intampla si cu timpul: el nu exista ci doar mintea noastra il percepe. Spatiul si timpul sunt doua functii ale mintii noastre care ne ajuta sa ne adaptam pe coordonatele Universului si care creaza spatul tridimensional. Cand depasim aceste coordonate/ functii ale mintii noastre am facut un pas si inca un pas mare pe calea evolutiei noastre. Deci totul e o iluzie, totul e maia.

Trebuie sa traim in armonie cu tot ceea ce ne inconjoara: oameni sau lucruri

2008-03-23T13:37:00.000+02:00

Trebuie sa traim in armonie cu tot ceea ce ne inconjoara: oameni sau lucruri
Este foarte important sa traim in armonie cu tot ce ne inconjoara: fiinte, lucruri. Cel putin trebuie sa incercam. Armonia e esenta unei vieti linistite. Traind in armonie/ rezonanta cu tot ce ne inconjoara reusim sa eliminam obstacolele din viata noastra (certuri cu colegi, prieteni, nu mai observam anumite aspecte neplacute ale vietii care ne-ar fi cacut rau ci incercam sa rectificam in cel mai bun mod posibil sau sa luam lucrurile asa cum sunt daca nu le putem schimba, etc).
Poate de multe ori pur si simplu nu rezonam cu anumiti oameni dar trebuie, de dragul armoniei si al binelui nostru sa ne straduim sa ne impacam bine cu toata lumea si cu tot ce ne inconjoara nu numai pentru binele nostru dar si pentru ca invataand sa reactioneze asa toata lumea vom trai intr-o lume mult, mult mai buna. Dfeci e o datorie.
Pe de alta parte oricum suntem loviti de probleme si greutatii ale vietii de toate felurile si din toate directiile (financiare, sanatate, moartea unei persoane dragi, catastrofe naturale, etc) caci asa e viata noastra pe Pamant, traind in armonie cu tot, absolut tot ce ne inconjoara si ma refer in mod special cu oamenii , jumate din problemele noastre cotidiene sunt rezolvate.
Armonia/ rezonanta sunt lucruri esentiale pentru noi si pentru o lume mai buna. Noi greu realizam ca ele intr-adevar elimina obstacolele si problemele din viata noastra.

Suntem o rasă bazată pe emoţii, pe stări emoţionale

2008-03-23T13:36:00.002+02:00

Suntem o rasă bazată pe emoţii, pe stări emoţionale
Comunicarea noastră a oamenilor are la bază emoţiile. De fapt noi suntem o rasă bazată pe emoţii, pe stări emoţionale şi prin urmare aşa se traduce şi comunicarea noastră şi dealtfel toată relaţia noastră cu tot ceea ce ne înconjoară. Deci la nivel evolutiv omulş se află pe scara emoţiilor, sentimentelor. Alte entităţi superioare nouă se află pe scara armoniei, păcii, iubirii etc. Noi, în schimb suntem dominaţi de sentimente. Totul în viaţa noastră se exprimă prin aşa ceva: ne plac sau nu ne plac anumite lucruri, fiinţe, apoi noţiunile de bun sau rau, de urât sau frumos, etc. Totul din jurul nostru ne crează anumite stări de spirit pe care le interpretăm în felul nostru. De fapt aşa percepem noi lumea, Universul şi pe Dumnezeu: prin emoţii, sentimente şi o gamă largă de senzaţii pe care conştiinţa noastră le traduce pe înţelesul nostru. Prin urmare percepţia noastră despre lume, Univers şi Dumnezeu nu este tocmai corectă pentru că aceste impulsuri primite din exterior prin simţuri sunt traduse de conştiinţa noastră care nu este cel mai evoluat ‚organism’ din Univers.
Se întâmplă la fel ca şi cu televizorul sau radioul când undele transmise de emitător sunt primite şi decodificate de receptor astfel încât noi vedem/auzim originalul.

Prin visele noastre creăm o altă lume

2008-03-23T13:36:00.001+02:00

Prin visele noastre creăm o altă lume
În vis fiecare dintre noi avem propria noastra lume, propriul nostru univers. Fiecare entitate care viseaza îşi crează propriul ei univers. Adică altfel spus, la rândul nostru suntem nişte Creatori precum Dumnezeu, doar că noi creăm vise- lumile, acţiunile, entităţiile din vis. Oare nu aşa se întâmplă şi cu Dumnezeu??? Noi, lumea suntem visul Lui Dumnezeu sau slmea pe care o percep eu este visul meu ca spirit iar lumea ‚reală’ pe care o percepe altcineva este visul spiritului său? În felul acesta se intersectează o mulţime de vise ale spiritelor entiţăţilor care suntem fiecare la nivel mai înalt.
De unde ştiu eu că lumea pe care o percep ca reală, tridimensională nu este visul spiritului meu şi că toţi cei dragi mie şi tot ceea ce mă înconjoară apar doar în acest vis al spiritului meu??? Deci doar eu sunt cea reală iar ceilalţi sunt în visul meu. Sau toţi coexistăm şi nu doar eu iar aceasta se întâmplă în aceeaşi parametrii: suntem visul spiritelor noastre.
La fel cum noi creăm visele, poate şi pe noi ne crează cineva visând.
Prin visele noastre noi creăm o altă lume. Unul dintre corpurile noastre subtile părăseşte corpul fizic în timpul visului şi trăieşte toate întâmplările din vis, intrând în contact cu oameni şi lucruri, deci crează o altă lume.
Cum ar arata o entitate sau o rasă care tot timpul ar visa? Probabil nu ar face nimic ci ar visa continuu. Ar fi ca o planta înfiptă în pământ, care nu se miscă şi care viseaza continuu. Ea nu ar avea nevoie de hrană iar reproducerea s-ar face o data la nu ştiu cât timp şi ar fi doar o funcţie a organismului.
Dar cum ar arata o fiinţă care nu visează deloc?

Criza spirituala = sentimentul de gol interior, de neamplinire si inutilitate a vietii.

2008-03-23T13:34:00.000+02:00

Criza spirituala = sentimentul de gol interior, de neamplinire si inutilitate a vietii.
Tot mai mulţi oameni încep să simtă un gol interior, o stare de neâmplinire sufletească, de inutilitate a vieţii traite. Şi orice am face această stare nu ne trece ori câţi bani am avea si ne-am cumpara tot ce ne-am dorii inclusiv afecţiunea celor apropriati.
Aceasta este semnalul trecerii intr-un nou stadiu al vieţii în care trebuie sa intelegem ca nu nevoile materiale sunt importante pentru noi şi spiritul nostru ci cele de ordin spiritual. Acestea sunt crizele spirituale prin care foarte multi oameni trec in ziua de azi. Se întâmplă ceva cu ei dar nu înţeleg ce. Simt senzaţia de gol interior, de inutilitate a vieţii traite, faptul că viaţa trece pe lângă ei şi nu şi-au împlinit menirea, etc. Dar unii nu înteleg aceasta niciodata si raman din păcate cu sentimentul de neâmplinire a destinului, de gol sufletesc.
Nu e nimic rău şi anormal în această criza spirituala daca o depăşim. Ea face parte din normalul evoluţiei noastre. Iar intr-o astfel decriză spirituală împlinirile materiale nu ne umple golul sufletesc, sunt doar placeri efemere căci după ce ne-am cumparat o casă o maşină, toate utilităţile şi confortul dorit, avem un partener de viaţă, copii, sentimentul golului interior va revenii.
Aceasta se intamplă pentru că la un anumit moment în viaţa noastră spiritul nostru, adevărata noastră natură începe să îşi faca simtită prezenţa şi să ne ceară ceea ce el are nevoie. Dar trebuie să îl ascultăm pentru că el este mult mai aproape de Dumnezeu decât noi şi ştie exact de ceea ce avem noi nevoie.
Multi oameni trec prin asa ceva în ziua de azi şi pentru că lumea se schimbă, totul se schimba. Nu mai trăim pe aceleaşi coordonate ale spaţiului şi timpului. Nici războaiele nu mai au loc în felul în care se desfăşurau odată. Iar, probabil aceasta schimbare crează o problemă de adaptare- nu ne mai gasim locul şi menirea în lume în univers şi prin urmare simţim nevoia de protecţie, de sprijin iar aceasta nu o putem gasi decât la originea noastră, la Sinele nostru Adevărat şi în Dumnezeu prin întoarcerea la spiritualitate. Pentru ca daca o sa ne plângem parintilor noştrii, partenerilor sau prietenilor nostrii nici ei nu or să ştie ce să ne spună fiindcă probabil şi ei trec tot prin aşa ceva. De aceea cel mai bun raspuns e în noi înşine, sa ne ascultam pe noi înşine, să înţelegem care e cauza acestei crize, ce vrem cu adevărat de la aceasta viaţă, cine suntem cu adevărat. Şi acestea sunt răspunsuri pe care doar noi ni le putem da reflectând, meditând puţin la noi înşine. Şi toate acestea nu sunt altceva decât întoarcerea la spiritualitate, adică la Dumnezeu.
Dar multi oameni care trec prin aceste crize spirituaale nu realizeaza ce se întâmplă cu ei. Poate nu or să realizeze niciodată şi atunci vor trăii sentimentul neâmplinirii propriei vieţi şi vor muri fară să înţeleagă. Ei nu şi-au împlinit menirea pe Pământ. Dar există reâncarnări şi şansa va venii din nou şi din nou până vor realiza transformarea.
În ziua de azi vedem multe vedete celebre care au banii şi tot ceea ce îşi doresc dar sunt nefericite şi neâmplinite iar unii nu înţeleg niciodată ce se întâmplă cu ei. Unii îmbrăţişează diferite curente spirituale care le aduc sau nu multumire sufletească.
Totul e sa ne asvultăm dorinţele interioare venite de la spiritul nostru, să medităm asupra noastră, să ne cunoaştem pe noi înşine, şi aşa vom face ceea ce trebiu, ne vom împlinii menirea pe Pamânt şi vom înţelege ca fiecare are locul lui bine stabilit in Univers şi pe Pamănt.
Multe familii ajung să fie nefericite. Barbaţi cu familii care au un confort al caminului si iubirea şi susţinerea familiei ajung să fie nefericiţi în cadrul familiei şi divorţeaza. Unii dfintre acestia trec tot pintr-o criza spirituala şi nu se mai regasesc pe ei deşii familiile îi susţin şi îi iubesc. Ciudat, dar femeile casatorite cu copii mai rar trec prin crize spirituale. Aceasta se datoreaza sacrificiului depus în cadrul familiei. Şi acesta este un pas enorm în evoluţia lor. De aceea toata veneraţia si tot respectul pentru toate mamele din lume. Pentru ca o femeie care traieşte pentru copii ei şi pentru familie are un scop precis în viaţă, unul altruist şi plin de enorm de multă dragoste la adresa familiei. Iar daca atitudinea tuturor oamenilor faţă de toţi oamenii pământului ar fi ca aceea a mamelor faţă de copii lor am trăii intr-o lume perfectă, de o mie de ori mai bună şi cu mult mai multă iubire. Aşa ca iubirea nu ne e străină. Trebuie doar să o descoperim în noi şi să o manifestăm nu doar in cadrul familiei ci cu tot ceea ce ne înconjoară.
O criză spirituala poate dura ani întregi, chiar zeci de ani şi pentru alţii chiar toată viaţa dacă nu ajung să-şi înţeleagă menirea să o împlinească şi totodată să pună valorile spirituale deasupra celor materiale, efemere. Trebuie să ne preocupăm şi de nevoile sufletului nostru nu doar de noi cei din tridimensional. Înmtr-adevar putem vorbi de cele două Pământuri despre care ne spune Tobias în mesajele sale, despre faptul ca pe Pamant vor coexista cei evoluaţi spiritual şi cei mai puţin evoluaţi.
Parinţii noştrii şi mai ales bunicii noştrii şi înaintaşii lor cu siguranţă nu au cunoscut acest sentiment. Lumea de atunci avea alte valente, era mai puţin complicată, mai naturala şi aşa a fost din moşi strămoşi. Acum noi ne cautăm identitatea pentru ca lumea se schimba şi noi ne schimbam o data cu ea. Unii urcă pe nivelul spiritual iar alţii rămân pe loc până vor fi pregătiţi să pornească şi ei. Toţi vor suferii transformarea mai devreme sau mai târziu. Intr-adevar e aşa cum spun misticii, că lumea trece pintr-o schimbare deoarece Pământul mai urcă un grad în evoluţia sa iar una dintre urmările şi dovezile acestui fapt este criza spirituala pe care foarte mulţi din noi o simţim şi care se va termina prin transformarea noastra şi urcaarea noastra pe scara evoluţiei spirituale alaturi de mama Pământ.
Untr-un fel putem spune că suntem mai avantajaţi decât cei care se bat cu pumnul în piept cine sunt ei fiindca au detoate si multe realizari. Lor înca nu le-a sunat ceasul evoluţiei, ei pun încă accebnt pe valorile materiale pe care le ridica la cel mai înalt nivel în viaţa lor. Dar îngânfarea nu are nimic de aface cu evoluţia spirituală. Trebuie sa fim modesti, iubitori şi altruişti.
Rezolvarea acestei crize spirituale e relativ simplă dar durează poate ani sau zeci de ani în funcţie de cât de repede înţelege fiecare. E vorba de evoluţie spirituală şi nu de orice lucri, iar evoluţia, transformarea durează chiar zeci de ani, depinde de fiecare. Important e să se petreacă. Şi cum spuneam, rezolvarea constă în a înţelege prin ce trecem- criza spirituală, ce înseamnă ea şi finalizarea pe care o aduce: transformarea, Omul Nou, Spiritual. Ea înseamnă ca trebuie să conştientizăm că valorile materiale sunt inferioare cu mult celor spirituale, că esenţa vieţii este Divină şi că fiecare avem un scop pe Pământ.
Dar nu este suficient să conştientizăm acest adevăr. Trebuie să-l trăim cu toată fiinţa noastră. Aceasta înseamnă că trebuie să medităm asupra noastră înşine, asupra menirii noastre pe Pământ, asupra destinului nostru, să învăţăm sa traim în armonie cu toţi oamenii şi cu tot ceea ce ne inconjoară căci astfel ne uşurăm viaţa enorm de mult. Dar această transformare, depăşire a crizei poate dura ani întregi, depinde de fiecare, cât de pregătit este sau nu să primească noile învăţaminte. Important e sa depaşim momentul şi atunci ne vom simţii împliniţi şi vom simţi ca avem un rol important în acest univers şi pe Pamânt.
Din evoluţie nu ne oprim niciodată.chiar după ce am realizat TRANSFORMAREA vor mai fi etape de parcurs şi dificultăţi de învins, pentru că Fericirea nu este pentru viaţa pământeană. Scopul venirii noastre pe Pământ este să învăţăm lecţiile vieţii: lecţia bucuriei, umilinţei, suferinţei, sacrificiului, iubirii, etc.caci altfel am fi sost îngeraşi şi nu am mai fi venit pe Pământ. Dar noi aşa evoluam, urcăm paşi în evoluţia noastră spirituală.
Deci crizele spirituaale cu soate sentimentele de gol interior de inutilitate a vieţii sunt ceva benefic în viaţa noastră căci preced TRANSFORMAREA. Totul depinde de noi să le înţelegem şi să le depăşim pentru că ne proiectează pe nivelul următor de evoluţie spirituală. Poate pentru alţi oameni evoluţia decurge sub alt mod.
Asta e natura umana: pentru orice e bun în viaţă trebuie să suferim ca sa îl obţinem. Ciudată natură mai avem şi noi! Natura noastră include suferinţa. În codul nostru genetic stă înscris aşa ceva şi prin urmare ne producem suferinţa nouă înşine şi celor din jurul nostru şi la tot ce ne înconjoară prin diferite moduri. Când vom depăşii nivelul acesta vom învăţa Marea Lecţie a Armoniei, vom depăşii un moment crucial în evoluţia noastră. Dar pentru aceasta vor mai trece poate milenii şi va fi nevoie să mai vină încă o dată Isus sau o altă entitate superevoluată să ne ajute, caci singuri ne autodistrugem.
Şi totuşi, adevărata noastră natură este impresionantă. Toate puterile se află în noi, toată cunoaştere e în noi, la fel Iubirea, Pacea şi Armonia şi toate există prin Dumnezeu, pentru că Dumnezeu sălăşuieşte în fiecare dintre noi, în fiecare entitate din întreg Universul, în tot ceea ce există, creat sau necreat. Deaceea suntem cu toţii Divini şi trebuie să trăim în Pace, Iubire şi Armonie cu tot ceea ce ne înconjoară. Doar că până atunci mai avem nişte lecţii de învăţat. Dar le vom învăţa chiar dacă va dura milenii. Cu toţii le vom învăţa, absolut toti.

Nu-l putem iubi pe Dumnezeu daca nu iubim Oamenii si nu putem iubi Oamenii daca nu ne iubim pe noi insine

2008-03-23T13:33:00.001+02:00

Nu-l putem iubi pe Dumnezeu daca nu iubim Oamenii si nu putem iubi Oamenii daca nu ne iubim pe noi insine
Intotdeauna cei din afara noastra sunt oglinda noastra fidela; atunci cand ii iubim sau iubim ceva la ei este pentru ca acel ceva are rezonanta cu noi, este ceva ce si noi avem sau suntem in cautare. La fel se intampla cand suntem invidiosi, uram sau… pe cineva pentru ca in ei vedem, sau ei sunt oglinda fidela a lipsurilor si neajunsurilor noastre interioare.
De aceea cand vom fi impacati intr-u totul cu noi insine, cand vom invata sa ne iubim pe noi insine, atunci vom fi impacati si cu restul omenirii si vom iubii toti oamenii.
Iar daca ne amintim adevarul ca nu-L putem iubi pe Dumnezeu daca nu iubim Oamenii, o sa intelegem de ce in momentul cand invatam sa ne iubim (acceptam)* pe noi insine o sa iubim si lumea iar in final o sa-L iubim si pe Dumnezeu.
Deci ordinea este:
1. iubeste-te pe tine insuti, ceea ce va determina urmatoarea
2. iubeste lumea si numai asa
3. il vei iubi pe Dumnezeu.
Toate decurg una din alta.
E vorba de adevarata iubire. Toti spunem ca-L iubim pe Dumnezeu, dar pana la a trai in fapt acest lucru mai e enorm de mult si totusi e cel mai apropiat lucru/fapt din toate cate exista si au existat vreodata.
Deci nu-l putem iubi pe Dumnezeu daca nu iubim Oamenii si nu putem iubi Oamenii daca nu ne iubim pe noi insine.
Probabil ca unii foarte evoluati pot sa sara peste aceste etape, iubindu-L pe Dumnezeu de la inceput. Dar chiar si asa trebuie sa integreze in ei si celalalte principii- iubirea fata de ei insisi si fata de oameni pentru ca altfel ar fi incompleti.

da, dar asta este doar teorie. trebuie sa traim toate acestea pentru a le implini, trebuie sa le aplicam in toata existenta noastra.

* sa ne iubim pe noi insine, nu se refera la modul acela egoist, egocentric de a ne crede pe noi cei mai superiori si de a ne trece cu vederea defectele punandu-ne in evidenta prin toate mijloacele posibile- nu Doamne fereste! Ci se refera la faptul ca trebuie sa ne acceptam pe noi insine si sa ne iubim ca finte de natura Divina (dar asa cum suntem noi sunt toate fiintele si tot ceea ce exista- de aceea trebuie sa avem respevt pentru tot ceea ce exista) si in permanenta sa incercam sa atingem perfectiunea, sa fim mai buni, iubitori si altruisti.

Nu avem dreptul sa aflam cine sau ce este Dumnezeu. Pentru noi Dumnezeu Exista si atat

2008-03-23T13:32:00.001+02:00

Nu avem dreptul sa aflam cine sau ce este Dumnezeu. Pentru noi Dumnezeu Exista si atat
Cred ca noi nu avem dreptul sa incercam sa aflam cine sau ce este Dumnezeu. Pentru noi, Dumnezeu Exista si atat. Spun aceasta deoarece noi, in viata noastra de zi cu zi, pe Pamant suntem foarte imperfecti si limitati in intelegere, astfel incat pentru noi exista mai multe variante de adevaruri. Iar din moment ce nu putem percepe Adevarul Ultim nu avem dreptul sa facem supozitii asupra naturii lui Dumnezeu, caci datorita imperfectiunii noastre o sa esuam.
Oare exista sau a existat cineva pe Pamant care sa fi inteles cu adevarat esenta lui Dumnezeu?
Ca sa-L percepem pe Dumnezeu ne trebuie o minte superevoluata, pentru ca va trebui sa intelegem Universul in totalitatea sa, infinitul, timpul si spatiul, dimensiunile existente, etc, caci toate acestea sunt Dumnezeu. Si cum asa ceva nu este posibil pentru noi, cel mai bine ar fi sa nu incercam sa aflam cine este Dumnezeu pentru ca am ajunge la aberatii, datorita incapacitatii/ limitarii noastre de a cunoaste.
Datorita acestei incapacitati de a vedea Adevarul in intregime, noi avem atatea pareri despre un lucru, vedem doar parti din Adevar iar, prin urmare, acesta este motivul existentei mai multor religiisi pentru care, pentru noi omenirea pamanteana nu exista un singur Adevar ci mai multe.
Dar extinzand lucrurile, datorita incapacitatii noastre de a percepe Adevarul Ultim, probabil nu avem dreptul sa aflam sau sa filozofam nici pe teme precum Universul sau Marile Intrebari ale Omenirii, caci la fel o sa ajungem la aberatii si cum s-a si intamplat am descoperit o multime de variante.
Pana la urma cea mai corecta viata, nu cumva e cea traita in permanenta rugaciune si cu indeplinirea celor mai obisnuite indeletniciri cum fac toti oamenii obisnuiti? Adica modul acela de viata care se rezuma la a ne casatorii, a procrea specia, a merge la servici dar in plus de asta trebuie sa ne rugam mult. Insa, mult mai mult decat atat, trebuie sa traim in acea legatura permanenta cu Divinitatea, far sa ne punem intrebari despre cine e Dumnezeu, Universul, etc. caci mintea noastra nu poate cuprinde si ajungem la aberatii. Deci trebuie sa constientizam ca Dumnezeu exista si atat.
Bineanteles ca nu o sa fim niciodata in stare sa ne limitam doar la atat. Prin natura noastra noi suntem inclinati spre a descoperii si gasi mistere si acolo unde ele nu exista. Dar asta este farmecul existentei, farmecul naturii umane si pentru asta oamenii sunt atat de frumosi chiar daca prin faptul ca a incerca sa dezlegam misterele care pentru noi trebuie sa ramana inchise comitem un pacat, un sacrilegiu. Sau poate nu am dreptate, pentru ca poate tocmai asta este natura noastra: aflarea Adevarului Final. Dar lucrurile nu trebuie grabite. Vine un timp, mai devreme sau mai tarziu, cand fiecare, pe intelesul (nivelul) lui va intelege tot ceea ce e de inteles.

Semnificaţia razvratirii lui Lucifer care a vrut să fie ca şi Dumnezeu.

2008-03-23T13:29:00.000+02:00

Semnificaţia razvratirii lui Lucifer care a vrut să fie ca şi Dumnezeu.
Probabil traducerea acestui mit biblic stă în sciziunea care s-a produs atunci când s-au format şi alte conştiinţe decât cea a lui Dumnezeu sau altfel spus când Dumnezeu a creat Universul. Înţelegem prin alte conştiinţe tot ceea ce este creat de Dumnezeu şi are, cum spuneam conştiinţă, adică oamenii şi toate celălalte entităţi existente pe planetă sau în afara ei, conştiinţa planetelor, a sorilor, etc. Dacă nu s-ar fi produs această şciziune Dumnezeu ar fi gândit şi s-ar fi manifestat în cel mai direct mod posibil prin toate lucrurile existente şi toate ar fi fost perfecte aşa cum numai Dumnezeu este. Totul l-ar fi avut la bază pe Dumnezeu şi totul ar fi grăit şi gândit prin Dumnezeu. Dar s-a produs marea sciziune pentru că “cineva” a vrut să fie independent crezând că poate fi ca Dumnezeu.
Prin această ruptură s-a format Universul şi conştiinţele entităţiilor create au început să fie oarecum independente de Dumnezeu. Această “independenţă” este Liber Albitrul, adica posibilitatea entităţilor de a alege. Ea este relativă pentru că Dumnezeu oricum sta la baza tuturor lucrurilor, chiar şi dacă a avut loc aceasta ruptură.
În urma acestei sciziuni s-a format Universul material şi probabil şi cel energetic cu conştinţele relativ independente de Dumnezeu. Din aceasta cauza Universul este dual şi gândirea noastră deasemenea. Când o să ajungem să ne unificăm gândirea, să transcedem dualul şi să-L lasăm pe Dumnezeu să se manifeste prin noi atunci vom vedea Adevărul.

Cel Mai înalt scop al încarnării noastre pe Pământ este să descoperim că DUMNEZEU EXISTĂ

2008-03-23T13:27:00.000+02:00

Cel mai înalt scop al încarnării noastre pe Pământ este să descoperim că DUMNEZEU EXISTĂ
Cu siguranţă că scopul încarnării noastre pe Pământ, dar şi cel mai suprem dintre acestea este să descoperim că DUMNEZEU EXISTĂ! Probabil, atunci când am înţeles aceasta, se va produce un mare pas în evoluţia noastră şi doar un început în drumul care urmează. Dar trebuie să conştientizăm aceasta cu toată fiinţa noastră. Cât de schimbaţi vom fi atunci!
Adevărul, trist, e că mulţi dintre noi, care afirmăm credinta noastra in Dumnezeu, nu trăim cu adevărat lucrul acesta, nu înţelegem cu adevarat esenţa credinţei. Ştim doar că există, credem că trebuie să fie adevărată această afirmaţie, dar nu percepem în realitate EXISTENŢA LUI DUMNEZEU. Acceptăm dar nu înţelegem. Este ca o ipoteză sau o filosofie, care trebuie să fie adevărată, dar nu stie nimeni adevărul.
Nu e de ajuns sa traim in cel mai profund ascetism, sa fim cei mai buni oameni de pe Pamant, sa nu ranim pe nimeni prin vorbe, fapte chiar si ganduri, sa mergem des la biserica si sa ne rugam, sa facem meditatii. Toate acestea nu sunt deajuns; mai lipseste ceva care este cel mai important si care le intrece pe toate sau de la care pornesc toate celalalte: este vorba de a trai in LEGATURA PERMANENTA CU DUMNEZEU. De la cel mai neinsemnat lucru si pana la cea mai importanta decizie din viata noastra, adica in fiecare clipa a existentei noastre sa ne racordam la Divinitate. Acesta este cel mai inalt scop al venirii noastre pe Pamant: reintegrarea in Divinitate. Dar pentru noi ramane doar ce mai mare dorinta…..

Incapacitatea noastra de a vedea Adevărul Final şi adevărata superioritate a celor care îl întrezăresc.

2008-03-23T13:26:00.000+02:00

Incapacitatea noastra de a vedea Adevărul Final şi adevărata superioritate a celor care îl întrezăresc.
Plecand de la teoria că fiecare om are Adevărul său, aş spune că există o asemănare între revelaţiile misticilor si cele ale preotilor. Diferenţa constă în faptul că fiecare are credinţe şi religii diferite. Preotii si calugarii probabil il vad pe Isus si pe Fecioara Maria si alti sfinţi şi îngeri, misticii deasemenea dar ei intra în contact şi cu diferite entităţi extraterestre iar asiaticii de exemplu văd diferite zeităţi ale religiei lor. De fapt aceste revelaţii sunt unul şi acelaşi lucru, diferenţa e credinţa/ religia fiecăruia. Aceeasi revelaţie cu Isus un calugar/ preot o va vedea si o va interpreta diferit faţa de un mistic. Fiecare trece prin prisma conştiinţei lui revelaţia respectivă si personalitatea omului işi pune amprenta. Aceasta inseamna ca si misticii şi preoţii sunt departe de a percepe Adevarul Adevarat pentru că îl trec prin conştinţa lor. Nu neg faptul ca există unii care chiar au atins acest Adevar Ultim, aici in aceasta viaţa.
Adevarul Final este intangibil pentru noi oameniiobisnuiţi şi în general pentru omenirea pământeană. Nu ştiu daca Marii Maeştrii ai Omenirii au putut să întrevadă acest Adevar Final, trecând peste adevarul lor. Probabil ca unii- extrem de puţini, au putut.
Natura Pământului este aşa încât, atunci când o fiinţa vine la încarnare aici, greutatea materiei apasă asupra ei, astfel încât nu Mai are conştinţa pura încât să poată întrevedea acest Adevăr Ultim. Aceasta este natura omului în încarnarea lui pe Pământ: iluzia! Şi probabil din acest punct de vedere natura umană este foarte uniformă; probabil sunt rari oamenii care se ridica deasupra cu adevărat, care văd Adevarul Final, măcar în parte, fără să-l Mai treaca prin prisma conştiinţei lor. Aceştia sunt foarte rari, căci toti ceilalţi priviţi dinafară de o inteligenţă mult superioară nouă ar părea prea adânciti în această iluzie, incapacitate de a vedea. Cât de destepţi si superiori ne credem noi prin bogăţii, şcoală sau mai ştiu eu ce, însă adevărata superioritate e dată de capacitatea de a vedea Adevărul Final.
De aceea pentru noi oamenii e mai bine sa urmăm calea religiei care ne cere să credem fară a cerceta, pentru ca mintile noastre nu au puterea de a întelege acest Adevăr Ultim, iar in încercarea de al descoperii ajungem la aberaţii, iluzii, datorită incapacităţii de a întelege. De aici atatea religii si filosofii desi in realitate toti intelegem ca exista un singur Dumnezeu, si mai multi profeti dar mintea noastra este cea care vede altfel lucrurile.
Cunoasterea e cea mai puternică arma dar si cea mai periculoasă. Prin cunoasterea Adevărului Suprem ne obtinem eliberarea finala dar pe de alta parte utilizând cunoaşterea cu gradul nostru de evolutie nu ajungem decât la aberaţii şi iluzii.

Nu exista un singur Adevar pentru noi, omenirea pamanteana ci mai mule Adevaruri- Adevarul fiecaruia.

2008-03-23T13:23:00.000+02:00

Nu exista un singur Adevar pentru noi, omenirea pamanteana ci mai mule Adevaruri- Adevarul fiecaruia.
Fiecare crede in felul lui, fiecare are adevarul lui (ma refer la adevarurile despre Dumnezeu si Univers) si asta pentru ca fiecare este un individ unic cu trairi si experiente unice. Fiecare om are constructia lui psihologica interioara, are religia din care face parte, mediul in care traieste, relatiile cu absolut tot ceea ce il inconjoara si toate acestea il definesc ca om si isi pun accentul pe credinta lui, viziunea lui despre viata si aceasta este unica precum e fiecare individ.
Pe de alta parte aceasta inseamna si incapacitatea noastra de a vedea Adevarul, “imperfectiunea” omului pamantean supus greselilor. Multitudinea de adevaruri existente pentru noi arata cel mai bine aceasta imperfectiune. Imperfectiune e impropriu spus, deoarece Omul creat de Dumnezeu este perfect, gandirea lui il face altfel.
Dar daca aceasta multitudine de Adevaruri nu e o iluizie ci pur si simplu asa e alcatuit Universul in care traim? Adica daca chiar exista mai multe adevăruri ci nu unul singur?! Natura Universului în care traim fiind multiplă, pentru ca fiecare om, prin natura lui superioara se identifica sau este o parte din Dumnezeu, astfel ca fiecare om in întregul sau este un Univers, astfel existand Mai multe Universuri- cate entitati exista. E doar o teorie…
In cazul acesta nu mai exista un singur Adevar ci mai multe, atatea cate entitati sunt. Deci Adevarul este identic cu fiecare persoană în parte iar fiecare persoană în parte este identică/ echivalenta cu Universul caci omul nu e alcatuit doar din carne si oase ci si din corpurile subtile si natura lui e mult mai mare, inimaginabil de imensa, de dimensiunile Univesului si prin aceasta o parte din Dumnezeu.
Astfel multitudinea oamenilor creaza multitudinea Universurilor care la randul lor sunt parte din Dumnezeu.

Despre Dumnezeu

2008-03-22T20:52:00.003+02:00

ca sa Il iubim pe Dumnezeu trebuie sa iubim oamenii
si ca sa iubim oamenii trebuie sa ne iubim pe noi insine.