O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (3). Destinul şi Linerul-Arbitru.

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (3). Destinul şi Linerul-Arbitru.

Cât de imensă e fiinţa umană căci cuprindem în ea tot Universul: cu spiritul trăim în toate timpurile de pe Axa Timpului (T0,T1,…. Tn) iar cu sufletul trăim doar la nivelul unui timp, în reîncarnări succesive de-a lungul istoriei sale. Un timp de pe Axa Timpului înseamnă un univers întreg, de la începutul său până la sfarsit, pintr-un colaps şi apoi un nou big-bang când se naşte un alt Univers şi aşa mai departe într-un ciclu finit sau infinit de naşteri şi colapsări ale Universului dar toate se întâmplă doar în cadrul unui singur timp de pe Axa Timpului. Şi tot acest Univers, timp finit sau infinit ca spaţiu şi ca timp, Ti de exemplu, se proiectează în timpul, universul următor, Ti+1 de pe Axa Timpului într-un mod aproape identic. Spun aproape identic pentru că existând Linerul-Arbitru avem posibilitatea să alegem să evoluăm. Şi în acest Ti+1 universul la fel se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său într-un timp şi spaţiu probabil infinit. Acest Ti+1 se reflectă la rândul lui în Ti+2 şi aşa mai departe probabil la infinit.

Adică, atunci când timpurile de pe Axa Timpului se reflectă unele în altele (T0 se reflectă în T1, T1 în T2 ş.a.m.d.) vorbim de destinul implacabil. În toate aceste timpuri care se reflectă unul în altul, noi toţi existăm în fiecare din ele, adică există atâţia eu câte timpuri/universuri de pe Axa Timpului sunt. Eu exist şi în T0 şi în T1 şi în T2 … şi în T∞, la fel fiecare dintre noi şi pământul şi stelele şi tot ceea ce există în universul în care suntem acum, de pe Axa Timpului, în T 7428 de exemplu.

În schimb, la nivelul fiecărui timp în parte vorbim de Liber-Arbitru. Deşi universurile/timpurile se proiectează pe Axa Timpului unele în altele ca într-o oglindă, având Liber-Arbitru, proiecţia nu e chiar perfectă şi avem astfel posibilitatea de a evolua sau involua.

Deci, spiritul care se reîncarnează la nivelul timpurilor pe Axa Timpului aduce cu sine destinul implacabil iar sufletul care se reîncarnează doar la nivelul unui singur timp de pe Axa Timpului, aduce cu sine Linerul-Arbitru.

Timpul perfect a fost în T0 când totul a plecat de la Dumnezeu, dar existând Linerul-Arbitru la nivelul fiecărui timp, fiinţele, entităţile şi tot ceea ce există au putut să aleagă dezvoltarea lor ulterioară. Au preluat destinul implacabil din timpul anterior dar au avut posibilitatea de a schimba prin Liber-Arbitru. Adica dacă în T0 totul era perfect, pe măsură ce ne îndepărtăm de T0 totul devine din ce în ce mai imperfect, mai departe de Sursă, datorită posibilităţilor tot mai mari de a alege (Liber-Arbitru). Poate că după această curbă descendentă va urma alta ascendentă când totul se va reîntoarce spre Dumnezeu şi când Linerul-Arbitru se va manifesta doar în sens benefic evoluţiei, reîntregirii în Dumnezeu. Ca într-un cerc unde totul se întoarce de unde a plecat, la Origini, la Dumnezeu, însă asta se va întâmpla o dată cu ultimul timp de pe Axa Timpului, în Tn.

Da, dar timpul şi spaţiul nu există în realitate, ele sunt doar funcţii ale minţii noastre pentru a ne adapta la Univers. Atunci cum arată Universul??? O să mai descoperim în paginile următoare.