O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (2). Simultaneitatea timpurilor

O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (2). Simultaneitatea timpurilor

Să recapitulăm teoria timpurilor-universurilor paralele, care se proiectează unele în altele:

Fiecare timp de pe Axa Timpului se reflectă unul în celălalt ca într-o oglindă. Datorită Liberului-Arbitru timpurile de pe axă nu sunt identice.

T0 T1 T2 …………Tn Axa Timpurilor

În fiecare timp (univers) în parte, de pe Axa Timpurilor, timpul sau mai bine spus Universul se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său, adică de la Marea Exlpozie (Big-Bang) când a fost creat Universul până la următorul Big-Bang şi câte cicluri de naşteri şi colapsări finite sau infinite există. Deci un astfel de timp, un punct de pe Axa Timpului este un univers întreg. Universul nostru finit sau infinit este un astfel de timp de pe Axa Timpului.

Acceptând ideea reîncarnării, spiritul se reîncarnează în aceeaşi persoană, trecând prin toate timpurile-universurile de pe axă (T0, T1, T2, … T78923, … Tn) iar sufletul se reîncarnează la nivelul unui singur timp de pe axă (de exemplu in T 5890), de-a lungul istoriei sale, adică a universului respectiv (reîncarnarea obişnuită).

Dar dacă aceste reîncarnări nu sunt pur şi simplu derulate în timp ci sunt simultane? Adică, toate timpurile de pe axă se reflectă unele în celălalte simultan. Datorită acestei simultaneităţi pur şi simplu nu există timp, totul e un continuum spaţio-temporal. Doar în viaţa noastră unde ne naştem, creştem şi murim putem vorbi de timp. Simultaneitatea timpurilor nu înseamnă neapărat că nu există reîncarnare ci doar că ea e altfel decât o înţelegem noi. Referitor la simultaneitatea timpurilor Contele Incappucciato a scris câteva teorii foarte interesante.

Am spus că “sediul” lui Dumnezeu este în T0, Timpul Iniţial, de unde a pornit totul şi că pe măsură ce ne îndepărtăm de Sursa Originală, T0 percepţia Divinităţii se diminuează. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu se manifestă în timpurile de la periferie. Dinpotrivă, Dumnezeu există în toate lucrurile, în toate timpurile, ele există pentru că la baza lor e Dumnezeu. Ceea ce se diminuează e destinul implacabil iar Linerul-Arbitru sau posibilitatea de a alege a tuturor entităţilor dotate cu conştiinţă se amplifică. Totul depinde de cum folosim acest Liber-Arbitru: în bine sau în rău, în funcţie de capacitatea noastră de a-L percepe pe Dumnezeu. Deci Dumnezeu este la fel de prezent în toate timpurile, de la T0 până la ultimul timp, pentru că El stă la baza existenţei lor, doar percepţia noastră, a tuturor entităţilor se diminuează şi Linerul-Arbitru se amplifică.