Infinitul şi simultaneitatea. Nu există infinit spaţial şi temporal. Totul e simultaneitate.

Infinitul şi simultaneitatea. Nu există infinit spaţial şi temporal. Totul e simultaneitate.

Cât de mare e Infinitul? Noi suntem aici, pe Pământ, un punct minuscul în Calea Lactee. La rândul ei, Calea Lactee e un punct minuscul în imensitatea Universului. Dar unde e limita Universului? Sau oare există o limită?

Oare Universul face parte dintr-un organism şi mai mare? Oare, chiar există Microcosmosul şi Macrocosmosul? Poate că, precum particulele sunt Microcosmosul pentru noi, la rândul nostru şi noi suntem Microcosmosul pentru altceva şi cine ştie în a cui structură intrăm. Poate, Universul nostru compune particulele care intră în alcătuirea unei sticle de exemplu sau ori ce altceva din Macrocosmos; sau poate că, Macrocosmosul e Însuşi Dumnezeu iar noi suntem Microcosmosul care alcătueşte Macrocosmosul-Dumnezeu.

Care este limita Universului? Chiar se poate să existe ceva fără sfârşit, nelimitat, adică infinit?! Chiar există Infinitul?! Ca două oglinzi puse faţă în faţă şi între ele un obiect care se reflectă nelimitat.

Şi dacă totul are o limită?! Cum ar putea să aibă o limită? Ce e spaţiul? Dar timpul şi spaţiul nu există. Ele sunt doar funcţii ale minţii noastre pentru a ne adapta la tridimensional. Atunci cum arată Universul?

Deci, dacă nu există spaţiu, nu există Infinit. Dacă ar exista timp, atunci, acesta ar curge la infinit pentru Univers sau Multiunivers şi pentru Cosmos, Microcosmos şi Macrocosmos. Dar timpul şi spaţiul nu există. Dacă ar exista timpul şi spaţiul ar exista şi Infinitul pentru că timpul şi spaţiul ar fi infinite. Dar nu există timp şi spaţiu, deci nu există infinit. Totul e simultaneitate.

Atunci cum arată Realitatea?

Totul e Altfel decât percepem noi cu simţurile. Şi noi suntem şi altceva decât pumnul acesta de tărână. Suntem spirite create de Dumnezeu, de dimensiuni incomensurabile.