Datoria noastră faţă de lume

Datoria noastră faţă de lume

Nu este deajuns să formulăm tot felu de teori despre Dumnezeu, Adevăr, Om şi alte chestiuni de genul acesta. Nu e suficient să ajungem la o cunoaştere superioară, nici chiar să-L percepem pe Dumnezeu dacă nu punem şi în practică cunoaşterea noastră, pentru că ne-am născut pintre oameni şi animale, pe Pământ şi avem datoria să rezonăm cu ele, dar să rezonăm într-un mod armonios. Deci, atât cât suntem pe Pământ, nu e suficient doar să medităm şi să ne rugăm (sau pentru unii chiar este) şi să ajungem la o supracunoaştere dacă nu punem şi în practică toate cunoştiinţele noastre. Caci unul din scopurile venirii noastre pe Pământ este să ne armonizăm, sa rezonăm şi să cream legături cu toţi şi cu toate căte există, pe masură ce cunoaşterea noastra devine tot mai înaltă şi contactul cu Dumnezeu e din ce în ce mai permanent. Deci după ce am atins acest nivel înalt al cunoaşterii şi al legăturii cu Dumnezeu (sau ori ce nivel, chiar mai puţin înalt) avem datoria să ne întoarcem către semenii noştrii şi să le împărtăşim cunoaşterea noastrăşi să-i ajutăm chiar dacă doar pintr-o vorbă bună.

Mai sunt alţi Mari Maeştri sau pustnici care trăiesc singuri, izolaţi de lume şi de toate, în permanenţă meditaţie şi rugăciune. Asta nu înseamnă că ei greşesc. Şi aceasta e o cale. Precum cea amintită anterior, este o cale. Acesta este modul lor de a se armoniza cu lumea şi de a-i transmite iubirea si inţelepciunea lor Fiecare merge pe calea sa conform cu menirea sa.