miercuri, 16 noiembrie 2011
duminică, 13 noiembrie 2011
cele doua mari virtuti
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Cat de mare e infinitul?
Există trei tipuri de reîncarnare:
Există trei tipuri de reîncarnare:
1) Cea obişnuită, despre care se tot vorbeşte, când sufletul se reîncarneaza în diferite perioade de timp, în diferite persoane.
2) Reîncarnarea în aceeaşi persoana, în acelaşi timp şi loc dar în Universuri diferite. Aceasta dacă acceptăm ideea timpurilor (universurilor) paralele, care se proiectează unul în celălalt. Adică, există un timp iniţial- T0, de la care a început totul şi în care Universul se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său (din momentul marii explozii şi până când v-a colapsa din nou). Acest timp se proiectează, identic sau relativ identic în următorul timp- T1 în care de asemenea Universul se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său, acesta, la rândul său se proiectează în T2 şi tot aşa mai departe, încât această multitudine de timpuri-universuri se repetă la infinit sau poate de un număr finit de ori. E ca şi cum ai pune două oglinzi faţă în faţă şi între ele un obiect. Acel obiect se reflectă în ambele oglinzi de foarte multe ori.
Am spus că aceste timpuri se proiectează identic sau relativ identic unele în altele deoarece conştiinţa entităţilor şi Liberul lor Arbitru le permite să aleagă, schimbând oarecum parametrii iniţiali ai timpurilor anterioare. Astfel că eu şi toţi dintre noi existăm în toate timpurile-univers de pe Axa Timpului, de un număr finit sau infinit de ori în funcţie de câte timpuri-univers, care se proiectează unele în altele de pe Axa Timpului, există.
Probabil că acesta este destinul implacabil. Aceasta ar fii explicaţia la faptul că de multe ori trăim unele experienţe, ca atunci când facem anumite acţiuni şi avem sentimentul că lucrul acela l-am mai făcut cândva, exact în acelaşi mod, exact sub aceeaşi formă (deja vu).
Al doilea tip de reîncarnare, se referă aici la reîncarnarea dintr-un timp-univers în altul. Adică noi trăim simultan în toate timpurile-universurile T0, T1, T2,T3….. Probabil că adevărata perfecţiune este în timpul iniţial T0. Pe măsură ce ne îndepărtăm de acest timp iniţial, percepţa noastră se diminuează, se îndepărtează de sursa iniţială iar noi suntem tot mai imperfecţi. Dar poate şi această imperfecţiune sau depărtare de sursă are scopul său pentru că nimic nu este întâmpălator, cu atât mai mult când vorbim despre Divinitate.
Pe lângă cele spuse, aceasta reîncarnare ar explica posibilitatea trecerii în timp, în viitor sau trecut. Adică cineva care trăieşte în timpul sau universul T789 poate să se întoarcă în timp în urmă cu 10 ani, să spunem, doar dacă face o “incursiune” în timpul T788, unde Universul s-a desfăşutat deja de la început până la sfârşit.
3) Despre al treilea tip de reîncarnare ar trebui să îi cerem mai multe detalii doamnei Melfior Ra, pentru că dânsa a scris în cărţile dumneaei despre acest subiect. Astfel, conform teoriei dânsei din baza spirit se desprind mai multe scântei care se întrupează, în acelaşi timp, în persoane diferite, aflate în locuri diferite. Acestia pot fi prieteni, apropiaţi sau rude sau pur şi simplu să nu se cunoască, aflându-se la mii de kilometri depărtare. Probabil aşa s-ar explica existenţa sufletelor gemene. Tot la fel se explică de ce mai mulţi oameni afirmă că sunt reîncarnarea lui Nostradamus, de exemplu. Mai multe despre această interesanta teorie le veţi găsi în cărţile şi la cursurile doamnei Melfior Ra.
Lumea îngerilor vs lumea oamenilor vs lumea din vise
Lumea îngerilor vs lumea oamenilor vs lumea din vise
Oare aşa cum noi creăm visele noastre, nu tot la fel suntem şi noi creaţi de îngerii noştrii păzitori şi de Marile Spirite Cosmice? Pentru că visele noastre sunt pentru noi cea ce noi suntem pentru îngerii noştri sau pentru Dumnezeu.
Poate că tot Universul acesta e creat pe nivele: Dumnezeu a creat îngerii ca ei să ne poată crea pe noi, noi suntem creaţi de către îngeri ca să putem creea visele, gândurile şi ideile noastre şi aşa mai departe. Totul este o ierarhie delegată de Dumnezeu să creeze în locul Lui, o ierarhie în care Dumnezeu nu creează neapărat direct ci prin intermediari dar El stă la baza A Tot Ceea Ce Există.Timpul nu există
Timpul nu există
Timpul nu există, e doar o funcţie a organismului nostru şi în general a tuturor fiinţelor şi lucrurilor. E ca o glandă care secretă nu ştiu ce substanţă. Asta se întamplă pentru a da omului o percepţie a locului unde se află, trăieşte, există, pentru a avea un echilibru. Ceea ce noi numim timp nu e decât efectul gravitaţiei asupra a tot ceea ce intră în acţiunea sa, căci în spaţiu, unde gravitaţia nu mai există, timpul trece foarte, foarte încet. Un exemplu uimitor este acela că în timpul unei călătorii dus-întors spre Orion, cu o acceleraţie permanentă de 1g, echipajul ar îmbătrânii doar cu 30 de ani, în timp ce pe Pământ ar trece 3 milenii.
Prin intermediul timpului omul percepe într-un anumit mod Universul; nu neapărat acest mod de percepţie este şi cel real. Adică foarte posibil ca Universul să arate în cu totul şi cu totul alt mod decât îl percepem noi cu ajutorul acestui „organ” de percepţie a timpului. Deci datorită acestei funcţii a organismului nostru- timpul, noi percepem Universul aşa cum îl ştim din filozofie sau ştiinţe. Realitatea e diferită pentru că timpul nu există şi totul se desfăşoară simultan. De aceea, probabil, apar clarviziunile, senzaţiile de deja-vu şi viziunile din vieţile trecute şi viitoare. Oare cum arată în realitate Universul?
Infinitul şi simultaneitatea. Nu există infinit spaţial şi temporal. Totul e simultaneitate.
Infinitul şi simultaneitatea. Nu există infinit spaţial şi temporal. Totul e simultaneitate.
Cât de mare e Infinitul? Noi suntem aici, pe Pământ, un punct minuscul în Calea Lactee. La rândul ei, Calea Lactee e un punct minuscul în imensitatea Universului. Dar unde e limita Universului? Sau oare există o limită?
Oare Universul face parte dintr-un organism şi mai mare? Oare, chiar există Microcosmosul şi Macrocosmosul? Poate că, precum particulele sunt Microcosmosul pentru noi, la rândul nostru şi noi suntem Microcosmosul pentru altceva şi cine ştie în a cui structură intrăm. Poate, Universul nostru compune particulele care intră în alcătuirea unei sticle de exemplu sau ori ce altceva din Macrocosmos; sau poate că, Macrocosmosul e Însuşi Dumnezeu iar noi suntem Microcosmosul care alcătueşte Macrocosmosul-Dumnezeu.
Care este limita Universului? Chiar se poate să existe ceva fără sfârşit, nelimitat, adică infinit?! Chiar există Infinitul?! Ca două oglinzi puse faţă în faţă şi între ele un obiect care se reflectă nelimitat.
Şi dacă totul are o limită?! Cum ar putea să aibă o limită? Ce e spaţiul? Dar timpul şi spaţiul nu există. Ele sunt doar funcţii ale minţii noastre pentru a ne adapta la tridimensional. Atunci cum arată Universul?
Deci, dacă nu există spaţiu, nu există Infinit. Dacă ar exista timp, atunci, acesta ar curge la infinit pentru Univers sau Multiunivers şi pentru Cosmos, Microcosmos şi Macrocosmos. Dar timpul şi spaţiul nu există. Dacă ar exista timpul şi spaţiul ar exista şi Infinitul pentru că timpul şi spaţiul ar fi infinite. Dar nu există timp şi spaţiu, deci nu există infinit. Totul e simultaneitate.
Atunci cum arată Realitatea?
Totul e Altfel decât percepem noi cu simţurile. Şi noi suntem şi altceva decât pumnul acesta de tărână. Suntem spirite create de Dumnezeu, de dimensiuni incomensurabile.
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (4).
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (4).
Contele Incappucciato scria într-un articol din revista “Lumea Misterelor” despre spirala timpului. Domnia sa are o teorie tare interesantă, despre faptul că spiritul trăieşte simultan în trecut, prezent şi viitor şi de aici senzaţia vieţilor anterioare şi chiar viitoare.
Asthar Sheran, un extraterestru superevoluat, comandant al Confederaţiei Galactice, spunea în boroşurile “Un Protocol Documentar UFO de Asthar Sheran” că întreg Universul se mişcă în jurul unui centru invizibil- Dumnezeu. Se produc mereu lumi noi din rezidurile exploziei creaţiei universale. Toate sistemele se învârtesc în jurul lui Dumnezeu şi se deplasează în formă de spirală, mereu mai departe spre exterior, ocupând din ce în ce mai mult spaţiu. Acest Univers sub forma spiralei constituie vibratiile create, materia creată, într-un spaţiu infinit, fără timp. Dincolo de acesta se află Cosmosul care e spaţiul infinit, fără materie, fără vibraţii, care îşi găseşte expresia în materie.
O altă părere este a celor de pe planeta UMMO- nişte extratereştri care au transmis o mulţime de mesaje sub formă de scrisori în Spania. Ei au spus că nu există reîncarnare.
Conform teoriei lui Incappucciato, referitoare la faptul că spiritul trăieşte simultan trecutul, prezentul şi viitorul pe spirala timpului, înseamnă că nu există reîncarnare. Din moment ce totul e trăit simultan pe spirala timpului cum mai pot exista vieţile anterioare sau viitoare? Incappucciato spunea că aceste vieţi anterioare şi viitoare sunt doar o iluzie din cauza acestei simultaneităţi. Şi aceasta este în conformitate cu ce spune Biblia, care nu crede în reîncarnare. Astfel trăite timpurile- simultan- putem afirma într-adevăr că nu există timp. Timpul e doar o concepţie inventată de noi. E ca o funcţie a organismelor precum este respiraţia sau altfel spus e ca o glandă a organismului care secretă mai ştiu eu ce substanţă. Aceasta se întâmplă pentru a da omului o percepţie a locului unde există, trăieşte, pentru a avea un echilibru şi o înţelegere a Universului. În felul acesta prin intermediul timpului omul percepe într-un anumit mod Universul; nu neapărat acest mod de percepţie este şi cel real. Adică, foarte posibil ca Universul să arate în cu totul şi cu totul alt mod decât îl percepem noi cu ajutorul noţiunii de timp. Deci, datorită acestei funcţii a organismului nostru, timpul, noi percepem Universul aşa cum il ştim din filozofie şi ştiinte. Realitatea e diferită pentru că timpul nu există şi totul se desfăşoară simultan. Oare cum arată în realitate Universul?
La o emisiune televizată l-am auzit pe dr. Teodor Vasile afirmând că “tot ceea ce există a mai existat cândva”. Eu aş mai adăuga că tot ceea ce există va mai exista cândva, adică tot ceea ce există a mai existat şi va mai exista de un număr finit sau infinit de ori conform teoriei amintite anterior referitoare la timpurile/universurile care se proiectează unele în altele.
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (3). Destinul şi Linerul-Arbitru.
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (3). Destinul şi Linerul-Arbitru.
Cât de imensă e fiinţa umană căci cuprindem în ea tot Universul: cu spiritul trăim în toate timpurile de pe Axa Timpului (T0,T1,…. Tn) iar cu sufletul trăim doar la nivelul unui timp, în reîncarnări succesive de-a lungul istoriei sale. Un timp de pe Axa Timpului înseamnă un univers întreg, de la începutul său până la sfarsit, pintr-un colaps şi apoi un nou big-bang când se naşte un alt Univers şi aşa mai departe într-un ciclu finit sau infinit de naşteri şi colapsări ale Universului dar toate se întâmplă doar în cadrul unui singur timp de pe Axa Timpului. Şi tot acest Univers, timp finit sau infinit ca spaţiu şi ca timp, Ti de exemplu, se proiectează în timpul, universul următor, Ti+1 de pe Axa Timpului într-un mod aproape identic. Spun aproape identic pentru că existând Linerul-Arbitru avem posibilitatea să alegem să evoluăm. Şi în acest Ti+1 universul la fel se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său într-un timp şi spaţiu probabil infinit. Acest Ti+1 se reflectă la rândul lui în Ti+2 şi aşa mai departe probabil la infinit.
Adică, atunci când timpurile de pe Axa Timpului se reflectă unele în altele (T0 se reflectă în T1, T1 în T2 ş.a.m.d.) vorbim de destinul implacabil. În toate aceste timpuri care se reflectă unul în altul, noi toţi existăm în fiecare din ele, adică există atâţia eu câte timpuri/universuri de pe Axa Timpului sunt. Eu exist şi în T0 şi în T1 şi în T2 … şi în T∞, la fel fiecare dintre noi şi pământul şi stelele şi tot ceea ce există în universul în care suntem acum, de pe Axa Timpului, în T 7428 de exemplu.
În schimb, la nivelul fiecărui timp în parte vorbim de Liber-Arbitru. Deşi universurile/timpurile se proiectează pe Axa Timpului unele în altele ca într-o oglindă, având Liber-Arbitru, proiecţia nu e chiar perfectă şi avem astfel posibilitatea de a evolua sau involua.
Deci, spiritul care se reîncarnează la nivelul timpurilor pe Axa Timpului aduce cu sine destinul implacabil iar sufletul care se reîncarnează doar la nivelul unui singur timp de pe Axa Timpului, aduce cu sine Linerul-Arbitru.
Timpul perfect a fost în T0 când totul a plecat de la Dumnezeu, dar existând Linerul-Arbitru la nivelul fiecărui timp, fiinţele, entităţile şi tot ceea ce există au putut să aleagă dezvoltarea lor ulterioară. Au preluat destinul implacabil din timpul anterior dar au avut posibilitatea de a schimba prin Liber-Arbitru. Adica dacă în T0 totul era perfect, pe măsură ce ne îndepărtăm de T0 totul devine din ce în ce mai imperfect, mai departe de Sursă, datorită posibilităţilor tot mai mari de a alege (Liber-Arbitru). Poate că după această curbă descendentă va urma alta ascendentă când totul se va reîntoarce spre Dumnezeu şi când Linerul-Arbitru se va manifesta doar în sens benefic evoluţiei, reîntregirii în Dumnezeu. Ca într-un cerc unde totul se întoarce de unde a plecat, la Origini, la Dumnezeu, însă asta se va întâmpla o dată cu ultimul timp de pe Axa Timpului, în Tn.
Da, dar timpul şi spaţiul nu există în realitate, ele sunt doar funcţii ale minţii noastre pentru a ne adapta la Univers. Atunci cum arată Universul??? O să mai descoperim în paginile următoare.
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (2). Simultaneitatea timpurilor
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (2). Simultaneitatea timpurilor
Să recapitulăm teoria timpurilor-universurilor paralele, care se proiectează unele în altele:
Fiecare timp de pe Axa Timpului se reflectă unul în celălalt ca într-o oglindă. Datorită Liberului-Arbitru timpurile de pe axă nu sunt identice.
T0 T1 T2 …………Tn Axa Timpurilor
În fiecare timp (univers) în parte, de pe Axa Timpurilor, timpul sau mai bine spus Universul se desfăşoară de la începutul până la sfârşitul său, adică de la Marea Exlpozie (Big-Bang) când a fost creat Universul până la următorul Big-Bang şi câte cicluri de naşteri şi colapsări finite sau infinite există. Deci un astfel de timp, un punct de pe Axa Timpului este un univers întreg. Universul nostru finit sau infinit este un astfel de timp de pe Axa Timpului.
Acceptând ideea reîncarnării, spiritul se reîncarnează în aceeaşi persoană, trecând prin toate timpurile-universurile de pe axă (T0, T1, T2, … T78923, … Tn) iar sufletul se reîncarnează la nivelul unui singur timp de pe axă (de exemplu in T 5890), de-a lungul istoriei sale, adică a universului respectiv (reîncarnarea obişnuită).
Dar dacă aceste reîncarnări nu sunt pur şi simplu derulate în timp ci sunt simultane? Adică, toate timpurile de pe axă se reflectă unele în celălalte simultan. Datorită acestei simultaneităţi pur şi simplu nu există timp, totul e un continuum spaţio-temporal. Doar în viaţa noastră unde ne naştem, creştem şi murim putem vorbi de timp. Simultaneitatea timpurilor nu înseamnă neapărat că nu există reîncarnare ci doar că ea e altfel decât o înţelegem noi. Referitor la simultaneitatea timpurilor Contele Incappucciato a scris câteva teorii foarte interesante.
Am spus că “sediul” lui Dumnezeu este în T0, Timpul Iniţial, de unde a pornit totul şi că pe măsură ce ne îndepărtăm de Sursa Originală, T0 percepţia Divinităţii se diminuează. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu se manifestă în timpurile de la periferie. Dinpotrivă, Dumnezeu există în toate lucrurile, în toate timpurile, ele există pentru că la baza lor e Dumnezeu. Ceea ce se diminuează e destinul implacabil iar Linerul-Arbitru sau posibilitatea de a alege a tuturor entităţilor dotate cu conştiinţă se amplifică. Totul depinde de cum folosim acest Liber-Arbitru: în bine sau în rău, în funcţie de capacitatea noastră de a-L percepe pe Dumnezeu. Deci Dumnezeu este la fel de prezent în toate timpurile, de la T0 până la ultimul timp, pentru că El stă la baza existenţei lor, doar percepţia noastră, a tuturor entităţilor se diminuează şi Linerul-Arbitru se amplifică.
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (1)
O viziune asupra Universurilor – teoria timpurilor care se proiectează unul în celălalt (1).
Conform religiilor asiatice de-a lungul timpului, istoriei ne-am reîncarnat de mai multe ori, în persoane diferite. Totodată se întâmplă să facem/să spunem un lucru şi să avem senzaţia că acel lucru/ vorbă l-am mai făcut cândva sub exact aceeaşi formă. Sau pur şi simplu viziunile din trecut, prezent sau viitor. Asta înseamna cumva că ne reîncarnăm în diferite persoane de-a lungul timpului şi totodată că ne reîncarnăm în exact aceeaşi persoană dar în universuri diferite? Dacă întradevăr sufletul se reîncarnază sub o anumită formă şi spiritul sub o alta? Caci omul este format din corp fizic, suflet şi spirit. Putem reprezenta fiinţele vii, oamenii ca o matrice alcătuită din două dimensiuni: suflet şi spirit.
Dacă ne imaginăm Universul ca o linie dreaptă (Axa Timpului) pe care se află o multitudine de alte universuri-timpuri (T0, T1,T2…..T28795…….Tn), iar în fiecate univers (de exemplu în timpul-Universul T28795) de pe această dreaptă sau Axă a Timpului, timpul se desfăşoară de la începutul său până la sfârşit, adică de când a fost creat Universul şi până când va colapsa urmând să dea naştere unui alt Univers şi apoi de la capăt… Timpul-Universul iniţial este T0, căci de acolo a pornit totul. El este cel mai aproape de Dumnezeu. T0 se proiectează în T1 identic sau mai degrabă relativ identic pentru că existenţa Liberului-Arbitru permite tuturor entităţilor dotate cu conştiinţă să aleagă propria-i cale. La rândul sau T1 se proiectează în T2, îndeplinind aceleaşi condiţii, pastrând legea Liberului-Arbitru şi aşa mai departe, astfel încât fiecare Timp-Univers se proiectează unul în celălalt dar nu absolut identic, ca într-o oglindă pentru că Dumnezeu a dat omului Liber-Arbitru. Intebarea este dacă există un număr finit sau infinit de Timpuri-Universuri.
Acest Liber-Arbitru ar putea fi tradus prin mitul biblic al răzvrătirii lui Lucifer care a vrut să fie ca Dumnezeu. În urma acestei “razvrătiri” au fost create şi alte conştiinţe decât cea a lui Dumnezeu sau doar acestea au primit o oarecare libertate prin intermediul Liberului-Arbitru. Oricum Dumnezeu stă la baza tuturor lucrurilor, şi cum nimic nu este întâmplător şi acest “incident” face parte din Marele Plan a lui Dumnezeu cu Toată Creaţia Sa. Dacă nu ar fi avut loc acea “răzvrătire” a lui Lucifer, neexistând Liber-Arbitrul, tot Universul s-ar fi desfăşurat în T0, timpul iniţial de unde a început totul sau ar fi existat proiecţia timpurilor dintr-un Univers în altul (T0, T1, T2 ….. T28795 ……. Tn) dar totul s-ar fi desfăşurat în cel mai identic mod posibil. Este adevărat că pe masură ce ne îndepărtăm de T0 Universurile devin tot mai imperfecte, legatura lor cu Sursa Originală, Dumnezeu, fiind tot mai slabă.
T0 T1 T2 …………Tn Axa Timpurilor
Având această imagine a Timpurilor-Universurilor, putem să ni le reprezentăm pintr-o matrice cu două dimensiuni: spirit şi suflet, în care aij este fiecare entitate în parte.
a00 a01 a02 ………..a0n coordonatele existenţei entităţilor
a10 a11 a12 ………..a1n matricia timpurilor-universurilor
a20 a21 a22 ………..a2n
………………………………..
an0 an1 an2 ………...ann
aij este fiinţa sau în cazul nostru omul, cu cele doua coordonate i şi j, unde:
i, (corespunzător liniei) este spiritul care se reîncarnează în toate timpurile sau altfel spus universurile paralele (T0, T1,T2…..T28795…….Tn). Aici reîncarnarea are loc în aceeaşi persoană, în acelaşi loc şi sub aceleaşi condiţii dar în Timpuri-Universuri de pe Axa Timpului diferite sau cum le-am mai numit, în Universuri paralele: T0, T1, T2, …… T5278, …..Tn.
j (care corespunde coloanei din matrice) este sufletul care se încarnează doar într-un singur timp, exemplu T54786, dar în persoane şi locuri diferite. Aceasta este reîncarnarea obişnuită despre care se tot vorbeşte (de-a lungul istoriei pământului ne-am reîncarnat în diferiţi oameni, în diferite perioade de timp pe acest pământ şi apoi o să ne încarnăm probabil pe alte planete şi o să atingem stadii superioare de evoluţie în acest T54786 din care sufletul nu poate ieşi ca să treacă în timpul următor T54787).
Spiritul există şi se reîncarnează prin diferitele timpuri-univers de pe Axa Timpului (T0, T1, T2, … Tn) iar sufletul există şi se reîncarnează doar la nivelul unui singur timp.
Deci, elementele matricei a01, a02, a23, …. a57 …… ann sunt entităţiile create de Dumnezeu. Prin urmare nu există două entităţi identice.
Lumea, Universul, totul este o matrice şi poate una cu mult mai multe dimensiuni decât cele două amintite (suflet şi spirit), ceva de genul a2,4,7,54,888,6,1…. Totul este Dumnezeu. Acest sistem de timpuri-universuri (T0,T1,….) este Dumnezeu şi probabil El există şi în afara acestor timpuri, dacă în afară mai există ceva.
Ce este omul sau din ce este el alcătuit?
Ce este omul sau din ce este el alcătuit?
Pe lângă corpul fizic şi celălalte corpuri subtile, care îl înconjoară sau îl întrepătrund şi care îl fac pe Om parte din Dumnezeu, Omul este şi interacţiunea cu tot ceea ce intră în contact, fiinţe sau lucruri, ceea ce crează precum gânduri, idei, vise, acţiuni dar şi suma evenimentelor de la începutul existenţei sale pâna la sfârşit, atunci când se va integra din nou în Dumnezeu.
Putem asemăna aceasta cu un triunghi care arată în felul următor:
- la unul din unghiurile de la bază are corpul fizic plus corpurile subtile, care ne definesc ca părţi din Dumnezeu;
- la celălalt unghi, de la bază, se află interacţiunea cu tot ceea ce există, fiinţe sau lucruri, de aproape sau de foarte departe, precum influenţa planetelor, a soarelui, asupra noastră. Aici, intră şi tot ceea ce creaza omul precum: faptele sale, viaţa sa în lume, gândurie, ideile şi visele;
- iar la unghiul din vârf s-ar afla viaţa de la începutul creaţiei de catre Dumnezeu şi până la sfârşitul ei, o dată cu integrarea în Dumnezeu sau suma evenimentelor şi alegerilor din viaţă, dacă ar fi să ne raportăm doar la viaţa noastră de acum, în acest corp.
Această schemă este valabilă pentru tot ceea ce există şi are spirit, nu doar pentru om.
Deci dimensiunile noastre, ale fiecăruia dintre noi în parte, sunt infinit de mari, cât însuşi Universul. Sau, fiecare om e un Univers iar multitudinea oamenilor crează multitudinea Universurilor.
Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră 2
Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră 2
Mulţi se intreabă dacă Dumnezeu există atunci de ce nu intervine în viaţa noastră? De ce nu ne ajută atunci când avem nevoie?
Ei, dar Dumnezeu intervine în fiecare moment în viaţa noastră pentru că altfel noi nu am exista. Dovada „intervenţiei” sau existenţei lui Dumnezeu este aceea ca TOTUL EXISTĂ ŞI CONTINUĂ SĂ EXISTE căci fară Dumnezeu nu ar exista nimic.
Dar cum e vorba aceea: „Dumnezeu îţi dă, nu-ţi bagă şi-n traistă”, într-adevăr, Dumnezeu ne-a dat toate puterile din lume doar că noi nu ştim să le folosim. Dumnezeu intervine pentru toţi dintre noi prin însaşi existenţa noastră, dar în lumea aceasta mergem singuri pentru că lumea aceasta este o şcoală în care ne desăvârşim sufletele, ne apropiem de Dumnezeu pe măsură ce învăţăm să folosim darurile sale, acea forţă imensă, Dumnezeiască din noi, din fiecare.
E impropriu spus că în lumea aceasta mergem „singuri”, pentru că nu suntem singuri niciodată. Dumnezeu e în noi tot timpul dar noi nu putem sa-L simţim, de asemenea avem în jurul nostru toţi sfinţii, îngerii şi Îngerul Pazitor care ne veghează dar nici pe Ei nu ştim sa-I percepem.
Dumnezeu e Tot Ceea Ce Există şi nu intervine aşa cum înţelegem noi lucrurile, ca de exemplu când Îl rugăm să ne anihileze un duşman, sau să ne aducă glorie, bani, sănătate, etc. Dumnezeu e imparţial şi toate vin în viaţa noastră după cum singuri alegem să ne facem viaţa căci avem Liber-Arbitru. Prin acesta ne asemănăm cu Dumnezeu căci datorită Lui avem posibilitatea de a crea, de a alege. Viaţa pe acest pământ ne-o facem singuri, o trăim după cum alegem: bine sau rău, datorită Liberului-Arbitru al fiecăruia dintre noi dar mai avem în noi acea Forţă imensă cu care putem muta munţii din loc şi pe care rari oameni ştiu să o folosească.
Îngerii intervin atunci când au voie să intervină în viaţa noastră, în rest noi suntem cei care ne făurim singuri destinul pentru că suntem asemeni lui Dumnezeu- creatori (avem Liberul-Arbitru). De aceea am venit aici pe Pământ: pentru a experimenta calitatea de Creatori. Toată viaţa noastră este o continuă creaţie prin ceea ce facem, ceea ce gândim, visăm, spunem, prin actul procreaţiei. Liberul-Arbitru este esenţa creaţiei noastre. Sau altfel spus suntem aici pentru a învăţa toate lecţiile vieţii şi de aceea Dumnezeu nu intervine aşa cum înţelegem sau cum vrem noi (nu ne face bogaţi, deştepţi, frumoşi, nu ne anihilează duşmanii, etc), pentru că toate acestea trebuie să le facem singuri în cel mai bun mod posibil pentru a lua acest examen care este viaţa.
Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră
Intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră
Este prea multă Ordine în lumea asta şi în Univers pentru ca Dumnezeu să nu existe! Şi când spun Ordine nu mă refer la ordinea creată de oameni prin norme şi legi de tot felu ci la inteligenţa materiei. Spre exemplu: ori ce lucru se naşte sub exact forma din care face parte şi nu alta întâmplătoare, aceasta pentru că are la bază inteligenţa materiei, deci pe Dumnezeu.
Dumnezeu există dar nu intervine. El se manifestă prin absolut Tot Ceea Ce Există sau Tot Ceea Ce Există este Dumnezeu. Adică Dumnezeu intervine permanent, căci datorită lui există absolut totul. Dar noi nu percepem această intervenţie a lui Dumnezeu.
Noi acuzăm lumea aceasta nedreaptă, răutatea oamenilor şi faptul ca Dumnezeu nu ne ajută într-un mod direct şi vizibil. Dar Dumnezeu e absolut Tot Ceea Ce Există. Deci prima sa „intervenţie” în vieţile noastre e aceea că noi EXISTĂM. Cu probleme cu tot ceea ce creăm rău sau bun, dar existăm. Această e dovada Existenţei lui Dumnezeu şi dovada intervenţiei sale în vieţile noastre şi în Univers- simplul fapt că existăm. Dar, drumul, calea evoluţiei ne-o facem singuri. Şi totuşi nu atât de singuri căci şi aici ne ajută Dumnezeu chear dacă noi nu ştim cum.
E un paradox această intervenţie a lui Dumnezeu care este Tot Ceea Ce Există, inclusiv noi cu tot cea ce suntem şi cu toată evoluţia noastra trecută, prezentă şi viitoare şi faptul că aparent Dumnezeu nu intervine în vieţile noastre sau în Univers în mod direct, vizibil.
Dumnezeu intervine dar nu intervine...
Dumnezeu intervine pentru că El este Tot Ceea Ce Există iar pe de altă parte, El nu intervine pentru că avem Liber-Arbitru, adică la rândul nostru suntem creatori ca şi El.
Tot ceea ce există este acelaşi lucru precum şi timpul este simultaneitate şi toate acestea sunt Dumnezeu
Tot ceea ce există este acelaşi lucru precum şi timpul este simultaneitate şi toate acestea sunt Dumnezeu
Timpul şi spaţiul.
Dacă referitor la timp putem spune că acesta nu există şi/sau că e simultaneitate, despre materie putem afirma că TOATE LUCRURILE SUNT ACELAŞI LUCRU, adică Dumnezeu.
Deci, tot ceea ce există este acelaşi lucru precum şi timpul este simultaneitate şi toate acestea sunt Dumnezeu.
Aceste două idei înseamna de fapt acelaşi lucru şi anume că nimic nu există în realitate. Ceea ce există e doar Dumnezeu, restul e visul lui Dumnezeu. Ideea de timp şi spaţiu este un vis care în realitate nu există pentru că în realitate NU EXISTĂ NIMIC. CEEA CE EXISTĂ ESTE DOAR DUMNEZEU.
Impresia că existăm, că există spaţiu şi timp şi alte dimensiuni vine de la faptul că suntem ”visul” lui Dumnezeu.
Datoria noastră faţă de lume
Datoria noastră faţă de lume
Nu este deajuns să formulăm tot felu de teori despre Dumnezeu, Adevăr, Om şi alte chestiuni de genul acesta. Nu e suficient să ajungem la o cunoaştere superioară, nici chiar să-L percepem pe Dumnezeu dacă nu punem şi în practică cunoaşterea noastră, pentru că ne-am născut pintre oameni şi animale, pe Pământ şi avem datoria să rezonăm cu ele, dar să rezonăm într-un mod armonios. Deci, atât cât suntem pe Pământ, nu e suficient doar să medităm şi să ne rugăm (sau pentru unii chiar este) şi să ajungem la o supracunoaştere dacă nu punem şi în practică toate cunoştiinţele noastre. Caci unul din scopurile venirii noastre pe Pământ este să ne armonizăm, sa rezonăm şi să cream legături cu toţi şi cu toate căte există, pe masură ce cunoaşterea noastra devine tot mai înaltă şi contactul cu Dumnezeu e din ce în ce mai permanent. Deci după ce am atins acest nivel înalt al cunoaşterii şi al legăturii cu Dumnezeu (sau ori ce nivel, chiar mai puţin înalt) avem datoria să ne întoarcem către semenii noştrii şi să le împărtăşim cunoaşterea noastrăşi să-i ajutăm chiar dacă doar pintr-o vorbă bună.
Mai sunt alţi Mari Maeştri sau pustnici care trăiesc singuri, izolaţi de lume şi de toate, în permanenţă meditaţie şi rugăciune. Asta nu înseamnă că ei greşesc. Şi aceasta e o cale. Precum cea amintită anterior, este o cale. Acesta este modul lor de a se armoniza cu lumea şi de a-i transmite iubirea si inţelepciunea lor Fiecare merge pe calea sa conform cu menirea sa.
Nu Dumnezeu se manifestă diferit ci mintea noastră interpretează diferit mesajele sale.
Nu Dumnezeu se manifestă diferit ci mintea noastră interpretează diferit mesajele sale.
Dumnezeul Vechiului Testament era un Dumnezeu gelos, răzbunător şi cerea sacrificii umane dar Dumnezeul Noului Testament este iubitor, plin de compasiune şi iertare.
Oare Dumnezeu s-a manifestat diferit în două perioade istorice? Nu în nici un caz! Dumnezeu este doar Unul şi se manifestă într-un singur mod. Mintea umană înţelege diferit mesajele divine. Anumite persoane au înţeles într-un fel mesajele divine iar altele în cu totul şi cu totul alt fel. Câte persoane, atatea credinţe. Fiecare în funcţie de credinţa sa, de modul de viaţă, de tot cu ce a intrat in contact de-a lungul vieţii sale (persoane, lucruri, întâmplări). Deci Dumnezeu este Unul, noi suntem cei care interpretăm diferit realitatea.
Adică pe vremea Vechiului Testament credinţa, înţelegerea şi modul de gandire al oamenilor era diferit de cel din vremea Noului Testament. Şi uite aşa se explică neconcordanţele de imagine despre Dumnezeu şi multe alte lucruri. Nu Dumnezeu a trimis mesaje diferite ci noi în funcţie de credinţele şi înţelegerea noastră interpretăm fiecare, cum credem de cuviinţă.
Şi câte greşeli şi crime au făcut oamenii în numele religiei.
vineri, 13 februarie 2009
carte
cartea cuprinde ideile expuse pe acest blog si inca cateva mult mai interesante.
o sa gasiti o teorie a Universului, defapt a Multiuniversului, foarte originala si foarte complexa, o sa intelegeti ca spatiul si timpul nu exista ci ceea ce exista e simultaneitate, deasemenea o sa intelegeti ce e Axa Timpului, dar si multe altele.
Cuprins:
Introducere
Adevar
Dumnezeu
Om
Univers
Timp – Spatiu
Idei, Gânduri, Vise
Paranormal – Psihologie
Religie
Destin - Liber Arbitru
Moarte
Armonie, Iubire, Fericire
Pace
Diverse
Prezentare carte
Cartea este o încercare de a găsi răspunsurile la Marile Întrebări ale Omenirii precum: Adevăr, Dumnezeu, Om, Univers, Timp şi Spaţiu, Idei, Gânduri, Vise, Paranormal – Psihologie, Religie, Destin şi Liber Arbitru, Moarte, Armonie, Iubire, Fericire , Pace. Sunt doar cîteva dintre marile teme ale omenirii la care se încearcă găsirea unui răspuns şi, uneori, într-un mod original.
Astfel, Adevărul este privit ca fiind ceva personal, încât fiecare om deţine adevărul său:
“nu există, pentru noi, Omenirea Pământeana, Un Singur Adevăr, ci mai multe: atâtea câte entităţi există. Este vorba de ADEVARUL FIECĂRUIA.”
Dar la Adevărul Final doar marile spirite pot să ajungă. Noi ceilalţi filtrăm totul prin propria conştiinţă şi astfel impregnăm şi acea fărâmă de adevăr pe care o percepem cu religia noastră, cu credinţele noastre, cu absolut tot ceea ce suntem şi, astfel adevărul nostru al oamenilor obişnuiţi nu mai este atât de pur. Acelaşi lucru se întâmplă cu toate religiile existente pe Pământ: cu toţii înţelegem că există un singur Dumnezeu şi mai mulţi profeţi.
Tema următoare ni-L prezintă pe Dumnezeu ca esenţă a Tot Ceea Ce Există. Scopul venirii noastre pe Pământ este să descoperim că Dumnezeu există şi să trăim într-o legătură permanentă cu El. Dar mai mult decât atât, trebuie să înţelegem că, pentru a-L iubi pe Dumnezeu trebuie să iubim oamenii şi pentru a iubi oamenii trebuie să ne iubim pe noi înşine.
Omul este prezentat întru-un mod foarte complex. Pe lângă corpul fizic şi celălalte corpuri subtile, care îl înconjoară sau îl întrepătrund şi care îl fac pe Om parte din Dumnezeu, Omul este şi interacţiunea cu tot ceea ce intră în contact, fiinţe sau lucruri, ceea ce crează, precum gânduri, idei, vise, acţiuni dar şi suma evenimentelor de la începutul existenţei sale pâna la sfârşit, atunci când se va integra din nou în Dumnezeu. Astfel, fiecare Om are dimensiunile Universului.
Tema Universul, explică Universul, de fapt Multiuniversul într-un mod original: Axa Timpurilor şi universurile care se proiectează unele în altele pe această axă. Aşa se explică viziunile din trecut, prezent şi viitor şi existenţa Destinului şi a Liberului Arbitru.
Timpul şi spaţiul sunt prezentate ca nişte funcţii ale fiinţelor care trăiesc în tridimensional, pentru a se adapta la acesta. În realitate nici timpul şi nici spaţiul nu există. Ele sunt caracteristice doar universului nostru tridimensional.
Următoarele teme încearcă să găsească răspunsuri la întrebări de genul de unde vin toate ideile, gândurile şi visele noastre sau ce e cu sentimentul de gol interior, de neîmplinire a vieţii trăite dar şi altele idei.
Deasemenea, la tema religie vom vedea câte tipuri de reîncarnare există şi ce anume determină aceste reîncarnări sau când va veni vremea potrivită pentru aceea religie unică despre care se tot vorbeşte. Noi cunoaştem şi vorbim despre un singur tip de reîncarnare. Aici o să descoperiţi trei feluri diferite de reîncarnări.
În Destin şi Liber Arbitru vom înţelege de ce suntem guvernaţi de amândouă, cum se manifestă ele şi faptul că totul este iluzie, că scopul venirii noastre pe pământ este acela al învăţării lecţiilor vieţii precum suferinţa, umilinţa şi câteodată bucuria.
La tema Moarte se încearcă o pledoarie pentru viaţă. Mai exact sunt expuse motivele pentru care suntem datori să trăim viaţa aceasta.
În final o să înţelegem ce e adevărata fericire şi cum putem fi fericiţi, ce e armonia şi de ce trebuie să trăim în armonie, apoi vom descoperi ce e Pacea.
Fiecare temă se încheie cu salutul “Pace, Lumina şi Iubire” căci acesta ar trebui să fie salutul universal.
Pe langă ideile general acceptate de toată lumea şi găsite la mulţi filozofi şi mistici, cartea cuprinde câteva idei originale. Posibil să mai fi scris şi alţi autori despre aşa ceva, dar nu în felul acesta.
Aş aminti câteva astfel de idei:
-la tema Adevărul, acesta este privit, după cum spuneam şi anterior, ca Adevărul Fiecăruia. Deci nu există un singur Adevăr, ci mai multe: atâtea câte entităţi există, iar adevărata superioritate, inteligenţă, etc, nu e dată de bani sau diplome sau… ci de capacitatea de a percepe cât mai clar acest Adevăr Ultim;
-“trilogia”: iubeşte-te pe tine însuţi, iubeşte lumea şi iubeşte-L pe Dumnezeu. Ordinea este exact aceasta şi nu alta;
-omul este prezentat într-un mod foare complex, dimensiunile sale fiind echivalente cu dimensiunile Universului, după cum aminteam anterior;
-teoria timpurilor care se proiectează unele în altele pe Axa Timpului. Este extrem de complexă, pentru că explică multe lucruri precum: trecutul, prezentul, viitorul, simultaneitatea, Destinul şi Liberal Arbitru;
-timpul şi spaţiul care nu există, astfel că totul e o iluzie creată de minţile noastre pentru a ne adapta la tridimensional. Ceea ce există e doar energie şi simultaneitate;
-un nou tip de reîncarnare, pe lângă cel obişnuit, cunoscut de toată lumea. Despre al treilea tip de reîncarnare scria d-na Melfior Ra. Aceste tipuri de reîncarnare sunt explicate prin teoria universurilor care se proiectează unele în altele;
- explicarea Destinului şi Liberului Arbitru tot prin teoria universurilor care se proiectează unele în altele.
Sunt câteva din ideile în care cred şi care sper că vor face cartea interesantă.
Cartea nu cuprinde capitole şi subcapitole. Ea este scrisă sub forma unor idei. Fiecare din cele 13 teme expuse cuprinde mai multe idei despre acel subiect. Posibil ca unele idei să se repete sau să se contrazică, aceasta, pentru că, fiecare idee a fost scrisă, concepută în perioade diferite de timp, în funcţie de cum am înţeles aceste filozofii şi să nu uitam, totodată, că nimeni nu este atotcunoscător şi că pe măsură ce trece timpul, înţelegem şi cunoaştem din ce în ce mai multe lucruri. Alteori, această nouă cunoaştere este în contradicţie cu ceea ce ştiam până atunci.
Nu am scris această carte cu scopul de a scoate un venit de pe urma ei. Nu, nicidecum! Am scris această carte pentru că am înţeles aceste mici fărâme de Adevăr şi am datoria să le dau mai departe, celor interesaţi.
Astfel că, pentru început, datorită costurilor editoriale mari, cartea va apărea în format CD. Fragmente din carte le veţi găsi la pagina web:
http://www.marileintrebarialeomenirii.blogspot.com/
Se prea poate ca mulţi să nu fie de accord cu cele expuse de mine în această carte sau să aibă cu totul şi cu totul alte păreri. Nu este nici o problemă. Eu nu sunt atotcunoscătoare şi pot să mă înşel sau viziunea mea despre anumite teme să fie limitată. Şi eu caut în continuare răspunsurile la Marile Întrebări ale Omenirii, dar pentru moment m-am decis să mă opresc aici pentru a expune toate ideile într-o carte, dar caut în continuare, atât cît pot eu să înţeleg sau să cuprind.
Toţi avem dreptul la părerea noastră şi întrucât aceste Adevăruri nu sunt descoperite şi acceptate de ştiinţă ca universal valabile, toţi avem dreptul să filozofăm. Şi respect aceasta. Înţeleg că fiecare vede Universul, Omul, Timpul, Spaţiul, etc, în felul său pentru că toţi suntem diferiţi, suntem Unici şi avem propria construcţie interioară care ne individualizează, încât nu o să găsim doi oameni care să gândească la fel. Şi asta e frumuseţea naturii umane! Astfel că, o sa spun din nou:
“Acesta este Adevărul meu. Pentru alţii Adevărul este, probabil, altfel, pentru că nu există, pentru noi, Omenirea Pământeana, Un Singur Adevăr, ci mai multe: atâtea câte entităţi există. Este vorba de ADEVARUL FIECĂRUIA.”
Pace, Lumină şi Iubire
vineri, 1 august 2008
Introducere
MARILE INTREBARI ALE OMENIRII
INTRODUCERE
Acesta este Adevărul meu, pentru alţii Adevărul este probabil altfel, pentru că nu există pentru noi, Omenirea Pământeana, Un Singur Adevăr, ci mai multe- atâtea câte entităţi există: ADEVARUL FIECĂRUIA.
Ca să-L iubim pe Dumnezeu trebuie să iubim Oamenii şi ca să iubim Oamenii trebuie să ne iubim pe noi înşine.
Lumea în care trăim este imaginea fidelă a fiecăruia dintre noi în partei, precum fiecare dintre noi suntem imaginea fidelă a lumii în care trăim. Aşa cum este lumea cu războaie, cu boli, cu nedreptăţi de tot felul, tot aşa suntem şi fiecate dintre noi cu probleme, cu boli, cu nedreptăţi de tot felul.
Putem muta munţii, putem schimba lumea şi putem să rămânem tineri pentru totdeauna.
Pace, Lumină şi Iubire
Anca
O dovadă a existenţei lui Dumnezeu
O dovadă a existenţei lui Dumnezeu
Totul are o anumită formă şi numai una. Există o mare precizie în această varietate a existenţei, aceasta pentru că la baza materiei stă inteligenţa. Şi nu e vorba de o inteligemţă asemănătoare cu a noastră a oamenilor şi a tuturor entităţilor ci o inteligenţă mult, mult mai profundă, mai perfecta, care stă la baza materiei, în cele mai mici particule. Aceasta este inteligenţa lui Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu Însuşi care face ca toate lucrurile, entităţiile să existe sub exact această formă şi nu alta. Si totodata demonstreaza ca Universul e guvernat de Ordine si nu de haos.
Un trandafir nu se naşte altceva ci doar ca un trandafir. Această enorm de imensă precizie este inteligenţa ce stă la baza a Tot Ceea Ce Există, e substanţa Existenţei, e Însuşi Dumnezeu şi totodată e Marea Ordine Universală.
Pace, Lumina si Iubire13
13
Numărul 13 nu ar trebui să fie un număr cu ghinion ci dinpotrivă e numărul celor mai mari dintre cei mai mari:
- 12 apostoli şi cu Isus 13
- Colegiul celor 12 iniţiaţi despre care scria
Deci 13 este numărul celor mai iniţiaţi dintre cei iniţiaţi. 13 nu este un număr pentru oamenii obişnuiţi ci pentru supraoameni ca Isus sau Cristian Rozacruce.
Pace, Lumina si Iubire
Adevăratul curaj
Adevăratul curaj
Viaţa e suprema încercare nu competiţiile, luptele care îl fac pe bărbaţi puternici- ci greutăţile vieţii care ne lovesc. Sunt ca un test pe care dacă nu l-ai trecut ai pierdut totul. Şi ca să-l treci trebuie ca nici în cele mai crâncene greutăţi ale vieţii să nu-ţi pierzi credinţa. Acesta este adevăratul test al bărbăţiei, al curajului.
Aceasta e suprema încercare penrtu noi românii. Greutăţile acestei ţări, sărăcia sau cei foarte bogaţi şi cei care pleacă pe dincolo în speranţa că-şi vor crea un trai mai bun. Avem credinţă toţi în suflete, dar oare o să fim în stare să trecem acest test al vieţii noastre grele? Câţi vor reuşi să-l treacă fără a se lepăda de credinţă, fără a încălca legea Divină? E cel mai greu test care a existat vreodată şi acest test a căzut pe umerii noştri, a bieţilor de români. Tocmai pentru că, poate, ne aşteaptă un viitor luminos aşa cum prevestesc înţelepţii: de la noi va pornii renaşterea spirituală a Umanităţii.
Pace, Lumina si IubireDe ce trebuie să fim fericiţi şi buni
De ce trebuie să fim fericiţi şi buni
După moarte nu Dumnezeu ne condamnă şi ne cere socoteală pentru viaţa noastră ci noi înşine, esenţa noastră divină, eul nostrum superior. Şi dacă am fost răi şi am făcut rău nu Dumnezeu ne ceartă ci noi înşine şi ce e mai rău decât automustrarea conştiinţei. Şi dacă mustrările de conştiinţă, aici la noi pe Pământ sunt mult atenuate şi tot timpul găsim o scuză la toate lucrurile, atunci când ne judecăm noi pe noi înşine, esenţa noastră adevărată pe noi înşine şi nu mai există nici o scuză, nici o altă evadare, durerea va fie enorm mai mare căci e durerea esenţei noastre divine pentru neîmplinirile şi nefericirile omului pe Pământ. Şi aici, în viaţa aceasta pe Pământ mult mai tare ne dor automustrările decât mustrările altor personae. Peste condamnările la adresa mea aduse de alte personae pot să trec dar atunci când mă condemn eu pe mine, aceasta înseamnă că nu mă mai iubesceu pe mine, că nu sunt împăcat/ă eu cu mine şi peste lucrul acesta nu mai pot să trec la fel de uşor.
Aşa că grijă mare cum trăim această viaţă şi ce facem cu ea atât faţă de noi cât şi faţă de cei din jurul nostrum şi de pretutindeni dar şi faţă de Dumnezeu căci automustrarea conştiinţei, a sinelui nostrum adevărat e mult mai dureroasă decât acuzele tuturor oamenilor la un loc.
Şi automustrarea conştiinţei noastre nu acţionează totdeauna în lumea noastră tridimensională dovadă câţi oameni fără pic de conştiinţă există (oameni răi), însă ea acţionează sigur în Lumea de Dincolo.
Când Dumnezeu se supără pe noi atunci ne ia iubirea Sa şi o ia spiritului nostrum, esenţei noastre divine şi aceasta este cel mai rău lucru posibil căci fără iubire nu există nimic. Iubirea ţine Universul acesta în echilibru. Fără Iubire nimic nu există, nici viaţă, nici suflet, nici spirit.
Fericirea
Fericirea
Adevărata fericire vine din interiorul nostrum, când noi suntem împăcaţi cu noi înşine, cu lumea, cu Dumnezeu, când vedem frumuseţea şi măreţia a tot ce ne înconjoară, în lucrurile mărunte dar şi în cele mari, în absolute tot. Aceştia sunt adevăraţii oameni fericiţi: cei împăcaţi cu sine, cei care sunt mulţumiţi de ei, de viaţa lor de până atunci chiar dacă au suferit mult.
Dar realitatea tristă e că dacă întrebi un om (sau pe toţi oamenii) dacă e fericit şi-l rugăm să fie sincer, foarte sincer cu el însuşi va răspunde din păcate că nu e fericit. Tocmai pentru că noi suntem orbi şi surzi şi muţi şi nu ştim să vedem frumuseţea acestei lumi şi frumuseţea noastră a fiecăruia dintre noi, ci suntem măcinaţi de gânduri rele, invidie, prejudecăţi, dorinţa de mărire, superoritate faţă de ceilalţi şi alte lucruri de genul acesta la adresa noastră sau a celorlalţi.
Adevărul e că greu te poţi bucura de frumuseţea lumii când cei din jurul nostrum sunt răi şi invidioşi şi… Dar cu atât mai bine că într-un astfel de mediu ne dăm marele examen după ce învăţăm lecţiile lumii.
Dacă vrem să fim fericiţi trebuie să fim împăcaţi cu noi înşine, adică să ne iubim pe noi şi automat vom iubi lumea şi vom primi înapoi fericire. Atragem spre noi lucrurile, persoanele, întâmplările cu care rezonăm: suntem răi, primim lucruri rele suntem buni primim lucruri bune. Este un lucru greu de explicat dar aşa este. Atragem spre noi lucrurile cu care rezonăm. Ni se întâmplă lucrurile care le merităm în funcţie de gândul, vorba sau fapta noastră. Sau altfel spus ne merităm viaţa aceasta bucăţică cu bucăţică. Deci mare grijă la ce spunem, facem sau gândim căci astfel ne construim viitorul şi pe noi înşine, în bines au în rău. E drept că mai există şi un destin care inevitabil trebuie să se întâmple dar în funcţie de evoluţia noastră putem determina ca lucrurile să ia o întorsătură pozitivă sau negativă. De noi depinde totul.
Ca să fim fericiţi trebuie să iubim lumea şi pe noi înşine (automat o sa-L iubim şi pe Dumnezeu). Trebuie să vedem frumuseţea lumii, frumuseţea din cele mai nesemnificative lucruri până la cele mai importante, inclusive trebuie să înţelegem răutatea oamenilor, să-i iertăm, să-i acceptăm, să avem compasiune pentru înţelegerea lor limitată şi să-i iubim aşa cum sunt.
Deci fericirea vine din interiorul nostrum şi nicidecum din exterior. Toate celălalte lucruri din exterior sunt bucuri de moment: mă bucur că mi-am luat o casă, mă bucur că am… şi toate ţin de ataşamentele noastre faţă de materie, de oameni. Şi tot ce e ataşament crează suferinţă. Atâta vreme cât avem aşteptări de la ceilalţi vom suferi.
Pace, Lumina si Iubiremarți, 13 mai 2008
PLEDOARIE PENTRU VIATA
Pledoarie pentru viaţă
Apropo de curentul emo în care mulţi copii se sinucid fiind dezorientaţi şi în imposibilitate de relaţionare cu lumea dar şi de alte atâtea cazuri de sinucideri din cele mai variate motive.
Motivele pentru care suntem datori să trăim viaţa aceasta aşa cum e ea cu toate mizeriile, traumele, nedreptăţiile şi nenorocirile pe care ni le scoate în cale, sunt multe, dar am să menţionez doar câteva:
- pe pământul acesta, o dată veniţ pe lume, avem o datore imensă să trăim viaţa aceasta aşa cum e ea cu toate suferinţele şi nenorocirile pe care ni le scoate în cale. Această datorie este şi faţă de noi înşine dar în primul rând faţă de restul lumii şi în special faţă de cei apropiaţi nouă.
Sinucigându-ne din cauza unor traume trăite, probabil că ne eliberăm de durerea aceea dar rămâne durerea celor din jurul nostru, a celor apropiaţi nouă. Şi chiar dacă cineva se cred singur, cel mai singur om de pe Pământ şi neiubit de nimeni, se înşală amarnic. Niciodată nu suntem singuri. Tot timpul există cineva care ne iubeşte cu adevărat chiar dacă e o singură peroană şi chiar dacă probabil nu o cunoaştem, dar există şi deci niciodată nu suntem singuri, numai că noi nu conştientizăm aceasta. Şi astfel cei din jurul nostru suferă profund când noi păţim ceva rău. E ca atunci când cineva drag nouă, un părinte, un copil, un/o iubit/ă sau prieten/ă suferă pentru ca s-a lovit şi de milă ne dorim chiar să fim în locul lui/ei. Durerea celor din jurul nostru şi în special a celor apropiaţi nouă ne provoacă o imensă durere şi nouă. Aşa că tebuie să ne gândim la cei dragi nouă şi barim pentru ei să încercăm să trăim viaţa şi să fim cât putem de fericiţi pentru ca ei să nu fie nefericiţi din cauza noastră.
Care e egoismul suprem? Cel mai mare egoism posibil pe lumea aceasta: să ne luam viaţa, să ne sinucidem şi aşa să scăpăm probabil de tragedia respectivă dar în felul acesta să pricinuim o imensă suferinţă celor care ne iubesc. Deci viaţa noastră suntem obligaţi să o trăim, în ultimul rând pentru noi şi în primul rând pentru cei apropiaţi nouă, rude, prieteni dar şi pentru restul lumii şi trebuie să o trăim fericiţi. Am spus restul lumii pentru că dacă un singur om suferă, automat va suferi altul şi altul şi aşa întreaga palnetă şi astfel toată creaţia lui Dumnezeu. Totul este un lanţ imens în care dacă o verigă e desfăcută se rupe continuitatea lanţului.
- toată viaţa noastră este o mare-mare şcoală în care dacă nu luăm examenele repetăm lecţia, adică suferinţa.
Scopul venirii noastre pe Pământ este acela al învăţării lecţiilor vieţii şi dacă nu învăţăm de prima dată lecţia, ea se repetă iar şi iar pană ce o dată şi o dată o învăţăm. Dacă nu ar fi fost nevoie să experimentăm aceste "lecţii" aici în tridimensional, în materia noastră grosolană în "carcasa trup" aşa cum ne numeşte foarte bine doamna Melfior Ra, Dumnezeu nu ne-ar mai fi trimis aici la încarnare pe Pământ şi am fi fost îngeraşi, fericiţi alături de Dumnezeu, probabil. Dar pentru a evolua spiritual avem nevoie de aceste experienţe în trup, în tridimensional şi atunci suntem datori/obligaţi să le trăim şi să venim aici pe Pământ la încarnare.
Şi toate aceste lecţii, examente , pentru noi omenirea pământeană constau în suferinţă. Se şi spune că pe oamenii pe care Dumnezeu îi iubeşte îi încearcă. Noi oamenii obişnuiţi nu putem evolua spiritual altfel decât aşa, prin suferinţă. De fapt aşa cum e lumea cu toate suferinţele şi bolile şi toate nenorocirile posibile tot la fel suntem şi noi cu suferinţe, cu boli şi nenorociri de toate felurile pentru că noi creăm lumea dar totodată şi ea ne crează pe noi căci consecinţele faptelor, vorbelor şi gândurilor noastre se reîntorc tot asupra noastră. Deci mare grijă la ce spunem, ce gândim şi ce facem căci totul este ca într-un cerc: de la noi pleacă şi tot la noi or să se întoarcă prin legea rezonanţei.
Pentru noi oamenii există doar două căi: Calea Suferinţei şi Calea Iubirii. Despre Calea Suferinţei tocmai am vorbit şi ea ne priveşte pe noi oamenii obişnuiţi, cu greşeli, cu păcate, cu fapte bune, cu dorinţe şi vise de iubire şi măreţie, de ajutor altriust pentru toţi oamenii pământului şi pentru toată creaţia Lui Dumnezeu dar totuşi oameni obişnuiţi. Pentru noi e Calea Suferinţei. Noi ne raportăm la lume, trăim prin ea, o iubim întru-un mod egoist, ne iubim pe noi într-un mod egoist şi deasemenea pe Dumnezeu, şi pintr-o mulţime de alte modalităţi nu facem decât să ne atragem suferinţa şi câteodată bucuria căci mai învăţăm şi datorită ei.
Calea Iubirii, în schimb, este calea Marilor Spirite, Marilor Maeştrii ai Omenirii care au învăţat lecţiile vieţii, care trăiesc detaşati de tot ce este material şi ne crează nouă ataşament şi iubire egoistă, este calea celor care s-au eliberat şi acum s-au întors să ne ajute şi pe noi să experimentăm lecţiile tridimensionalului şi să luăm acest examen.
- ca să-L iubim pe Dumnezeu trebuie să iubim Lumea şi ca să iubim lumea trebuie să ne iubim pe noi înşine. Acestea sunt cele trei mari lecţii pe cate trebuie să le învăţăm în această viaţă a noastră pe Pămâmt pe lângă celălalte lecţii şi examene menţionate anterior ca suferinţa, umilinţa, durerea şi câteodată bucuria.
- Dumnezeu ne dă, nu ne bagă şi în traistă. Trebuie să conştientizăm puterea imensă pe care o deţinem în lăuntrul nostru şi să mergem mai departe prin lume, adică să folosim această putere şi să ieşim în lume să ne înfruntăm cu curaj viaţa, destinul căci Dumnezeu ne dă, nu ne bagă şi în traistă. Deci singuri trebuie să acţionăm în lume şi să învăţăm lecţiile vieţii, să depăşim suferinţele şi să învăţăm din ele. Dumnezeu ne dă o imensă forţă interioară, nenumărate puter, pe care noi nu ştim să le folosim şi nici barim nu le conştientizăm . Atunci când interacţionăm cu lumea, cu societatea deja vorbim de Liberul Albitru. Aici Dumnezeu nu mai intervine. El ne-a dat toate puterile necesare chiar dacă nu le conştientizăm, însă "mersul nostru prin lume" nu mai este hotarat de Dumnezeu ci de noi înşine adică e cea ce se cheamă Liber Albitru.
Deci trebuie să conştientizăm imensa forţă din noi pe care ne-a dat-O Dumnezeu (toate calităţile noastre, visele, dorinţele, tot ceea ce suntem noi cu adevărat) şi să învăţăm să o folosim în mersul nostru prin lume pentru a ne crea propriul destin.
Dacă vrem Pace în lume şi o lume utopică, aceasta nu o să o obţinem decât dacă schimbarea vine din interiorul nostru, al fiecăruia. Dacă aşteptăm ca un organism suprastatal de genul UE, NATO sau ONU dar care să aibă o autoritate deplină asupra tuturor statelor lumii, să ne aducă pacea mult visată şi aceea lume dorită, ne înşelăm amarnic: schimbarea trebuie să vină exact în sens invers, întâi din interiorul nostru al fiecăruia. Adică noi suntem primii care va trebui să ne schimbăm şi apoi, o dată cu noi se va schimba şi lumea - întâi un grup mai restrâns de prieteni şi familia apoi unul mai mare, apoi
Prin aceasta vreau să spun că adevărata fericire vine din noi înşine prin modul armonios de a ne raporta la lume, la noi înşine şi la Dumnezeu şi nici de cum nu trebuie să o căutăm în afara noastră în bani, averi şi alte chestiuni de genul acesta. Când noi vom fi împăcaţi cu noi înşine vom iubi şi lumea. Dacă ne gândim că invidia de exemplu, înseamnă o lipsă a noastră, ceva ce noi nu avem dar cel pe care-l invidiem îl are vom înţelege de ce atunci când suntem împăcaţi cu noi înşine automat vom fi împăcaţi şi cu lumea. Spre exemplu invidiem pe cineva căci este mai deştept ca noi. Dar oare de ce îl invidiem pentru acest lucru? Dacă ne-am crede la fel de deştepţi sau chiar mai dştepţi ca celălatl cu siguranţă că nu o să-l mai invidiem dar cum ne credem inferiori lui comitem păcatul şi îl invidiem. Dacă noi am fi împăcaţi cu noi înşine şi nu am fi deranjaţi sub nici o forma de faptul că suntem sau nu suntem deştepţi sau dacă ne-am cunoaşte adevărata valoare indiferent cum e ea (poate că pur şi simplu există oameni deştepţi şi oameni mai puţin deştepţi sau poate că fiecare are o înclinaţie a sa la care excelează sau…) cu siguranţă ca nu o să mai fim invidioşi pe nimeni chiar şi dacă ar vrea sa ne jicnească. Deci dacă suntem împăcaţi cu noi înşine automat vom fi împăcaţi şi cu lumea, o vom iubi iar când vom învăţa să iubim lumea o să-L iubim cu adevărat şi pe Dumnezeu.
Recapitulând, suntem datori să trăim viaţa:
-gândindu-ne întâi la apropiaţii noştrii, pentru a nu le produce lor suferinţă şi abea apoi gândindu-ne la noi
-pentru a învăţa lecţiile vieţii
-pentru a învăţa să-L iubim pe Dumnezeu
-pentru a descoperii imensa forţă din noi din fiecare şi a ne construi propriul destin fericit.
marți, 6 mai 2008
CELE DOUA CAI: CALEA IUBIRII SI CALEA SUFERINTEI
Toata viata noastra este o mare-mare scoala, un continuu examen. Scopul venirii noastre pe Pamant este invatarea de catre spiritul nostru a lectiilor tridimensionalului. Iar aceste examene le putem trece abordand doar doua cai: Calea Iubirii si Calea Suferintei.
Calea Iubirii este calea pe care o adopta Marile Spirite incarnate pe Pamant, Marii Maestri; Calea Suferintei in schimb este cea pe care noi oamenii obisnuiti o traim fiindca e mai usoara, mai inselatoare, ca si natura umana si de asemenea nu suntem capabili sa gasim cealalta cale a iubirii prin iubirea de ceilalti, de Dumnezeu si de noi insine.
Pace, Lumina si Iubire
TIMPUL NU EXISTA
Daca desenam pe o hartie timpul acesta va arata ca o linie dreapta pe care in stanga avem trecutul, in dreapta viitorul iar la mijloc sub unui punct pe dreapta avem prezentul. Pe dreapta noastra bidimensionala prezentul este reprezentat doar pintr-un punct; trecutul poate fi infinit si viitorul la fel dar prezentul e doar un punct pe axa timpului. Aceasta se intampla in planul bidimensional, in desenul nostru caci in realitate, in tridimensional, prezentul este continuu, infinit. Traim Aici si Acum. Trecutul si viitorul nu exista, ele sunt doar functii ale mintii noastre pentru a ne adapta la Marele Univers, pentru a percepe tridimensionalul.
Deci totul este Aici si Acum. Traim un continuum Aici si Acum. Adica totul este prezent. Ceea ce noi percepem acum ca fiind trecut, la momentul respectiv a fost prezent. doar pentru ca timpul a trecut in mintea noastra noi il percepem ca trecut. De exemplu acum o jumatate de ora am baut o cana cu apa. Aceasta este o actiune care a avut loc in trecut. dar acum o jumatate de ora aceasta actiune era prezent. Deci totul este un contimuum prezent, doar noi nu putem percepe asta pentru ca asa a lumea noastra tridimensionala structurata, defapt asa e structurata mintea noastra incat nu putem transcede notiunea de timp si spatiu. dar ganditiva ca a transcede notiunea de timp inseamna a avea acces la trecut, prezent si viitor, iar a transcede notiunea de spatiu inseamna a fi simultan prezent oriunde in acest Univers sau a percepe simultan Universul. Oare nu asa arata Isus si alti sfinti si ingeri?! Sigur ca da. Asa se explica de ce ei cunosc trecutul, prezentul si viitorul nostru al tuturor si de ce ne pot auzii la toti odata rugaciunile. Daca toti cei aproximativ sase miliarde de oameni se roaga in acelasi timp, ei toti vor fi auziti exact in momentul in care se roaga de acea entitate la care se roaga ei pentru ca acea entitate la care se roaga nu are bariere de timp si spatiu: poate sa vada simultan pe fiecare om de pe pamant si in acelasi timp le poate vedea trecutul viitorul si prezentul dar mai mult, poate comunica cu fiecare in parte si in acelasi timp............. Asa sunt marile spirite si ingerii.
Pace, Lumina si Iubire
miercuri, 26 martie 2008
duminică, 23 martie 2008
http://www.ajutorulesoteric.ro/index.htm -revista editata de CONTELE INCAPPUCCIATO
http://www.fengshui.arts.ro/2/index3.php - TEODOR VASILE
http://www.lumeaingerilor.ro/Home/tabid/36/Default.aspx - CONSULTA INGERII
http://www.dacii.go.ro/
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/stramosii/index_stramosii.htm
http://www.escapade.ro/216_prosperitate.html
http://www.civilizatii.extraterestre.go.ro/rase_de_extraterestri.htm - SUPER!!!
http://www.radio3net.ro/index.php?cx=muzica
http://www.crestinortodox.ro/Stefan_Hrusca-sa17.html
http://bancuri.acasa.ro/Bancuri-Ardeleni/pagina4.html
http://www.google.com/Top/World/Română/Societate/Religie_şi_spiritualitate/Ezoterism/
http://try.screensavers.com/tb/landing/screensavers/screensavers_solarsystem.php?banner=solar-m-728&aff_id=1155
http://www.calendar-ortodox.ro/sfintii_martie.htm
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://2.bp.blogspot.com/_UICzdO1bGBE/Rq496rYPKQI/AAAAAAAAAN4/b_Tk5ZiQmW8/S660/ssdkjlk.bmp&imgrefurl=http://apocalpseorgoldenage.blogspot.com/2007/07/ashtar-command-and-its-connection-with.html&h=334&w=532&sz=44&hl=ro&start=110&um=1&tbnid=5-MyFQIbBqHQTM:&tbnh=83&tbnw=132&prev=/images%3Fq%3Dashtar%2Bsheran%26start%3D100%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.biomagikstar.ro/imagini/carti_tarot.jpg&imgrefurl=http://www.biomagikstar.ro/tarot/index.html&h=320&w=259&sz=33&hl=ro&start=20&tbnid=xyFi2inTEa2ehM:&tbnh=118&tbnw=96&prev=/images%3Fq%3Dzeul%2Bthot%26gbv%3D2%26svnum%3D10%26hl%3Dro%26sa%3DG
http://www.apocalipse2000.com.br/historico/2000/oapocalip.htm
http://www.vitalitate.com/
http://www.spiritus.ro/index1.htm
http://transbeacon.lightworker.com/romanian_translations.html - lucratorul in lumina
http://aikikai.ro//
http://www.arpt.ro/RO/TPBuletin/3-2002.htm
http://www.atman.as.ro/parapsihologie.php?p=articole/parapsihologie/hipnoza.php
http://www.maestriinemuritori.go.ro/Babaji.htm -BABAJI + MATAJI
http://www.profamilia.ro/apologetica.asp?religia=4
http://www.universe-people.com/ -ASTHAR SHERAN
http://www.cosmic-people.com/
http://www.universe-people.cz/
http://www.vesmirni-lide.cz/
http://www.vesmirnilide.cz/
http://www.cosmic-people.com/english/default.htm
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1587
http://romancoins.go.ro/zei.htm
http://vise.astroline.ro/1_590_Astrologie.html
http://maxpages.com/secretele/STAPANII_DIN_UMBRA_I
http://cristal-life.ro/index.php
http://www.dadalos.org/rom/default.htm -EDUCATIA PENTRU PACE
http://horoscop.rol.ro/horoscop-zilnic/
http://www.dsclex.ro/astrolog/astrologie.htm
http://patrir.ro/
http://felicitari.acasa.ro/
http://www.crimson-circle.ro/web/index-3.html
http://materialelecerculuicrimson.blogspot.com/2007/07/shoud-12-intrebari-si-raspunsuri_22.html
http://crimsoncircle.com/
http://www.teacher-gratia.blogspot.com/
http://editura-foryou.ro/
http://www.copiii-indigo.ro/
http://www.enigme.ro/enigme-Civilizatii-18.html
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=295262
http://ashtar.sheran.free.fr/ashtar-sheran.htm
http://www.youtube.com/watch?v=3zR_3zGj52c&feature=related
http://www.menphis75.com/ASTHAR_SHERAN.HTM
http://www.ascensionplanetaire.com/ashtar%20sheran/ashtarsheran.htm
http://www.ashtarspeaks.com/home.htm
http://www.engrenagensdaalma.blog.br/sheran.htm
http://blog.360.yahoo.com/blog-NP5R.GsncqUi9go5oeq38MpmoNHh?tag=extraterrestrial
http://www.asfan.ro/ultima_ora.htm
http://www.rufon.org/
http://mistere.fidelia.ro/r-ozn-foto-3.shtml
http://misterium.tripod.com/arh_ozn.htm
http://www.sfaturiortodoxe.ro/
http://www.ortodoxtv.com/filme-video/pr-cleopa-viata-in-pustie.php
http://www.paranormal.ro/index.htm
http://www.nistea.com/default.htm
http://www.antena3.ro/
http://www.220.ro/Extraterestri_filmati_cu_telefonul-59759.html
http://stiri.acasa.ro/articole/stiinta/Cel-mai-important-eveniment-astronomic-de-la-Big-Bang-incoace
http://www.spiritelenaturii.go.ro/
http://www.revistamagazin.ro/
http://www.astronomy.ro/
http://aria-x.freeservers.com/pag2.htm
http://horoscop.bynet.ro/
http://www.eastrolog.ro/
http://astrologie.fidelia.ro/
http://www.zodii.ro/
http://www.acvaria.com/
http://www.dsclex.ro/astrolog/astrologie.htm
http://oracole2000.com/
http://www.elystar.ro/modules/news/article.php?storyid=700
http://www.roportal.ro/horoscop/astrologie/
http://www.ascella.ro/
http://horoscop.bascalie.ro/
http://horoscop.ele.ro/Horoscop_Glosar_Astrologic_--d79_0_cin=0.html
http://www.scoaladeastrologie.ro/
http://www.astroline.ro/
http://horoscop.lp.ro/
http://www.toplinks.ro/index.php?cid=478
http://horoscop.efmblog.ro/
http://www.esnips.com/web/aliensamadhimeditationmusic
http://www.astronomy.ro/astrofizica/
http://www.satelit.com/
http://esoterism.ro/ro/comunicari.php
http://ezoteric.gardianul.ro/index.php?pag=news&id=35&p=codul-lui-oreste.html
http://incappucciato.weblog.ro/ CONTELE INCAPPUCCIATO
http://melfiorra.ro/ MELFIOR RA

